Pasiune de copil

Era duminica pe la pranz. Aveam 8 ani. Era o toamna frumoasa, tocmai depasisem socul inceperii celui de-al doilea an de scoala. Ma intorceam cu tata de la un meci al Vointei, echipa care facea o figura frumoasa in ultima dintre diviziile posibile in Romania, si ma simteam fericit. De doua ori mingea iesise in out prin dreptul meu si am avut ocazia sa alerg dupa ea, sa o preiau si sa o sutez cu sete spre teren. Era din piele adevarata, mingea nu terenul. Terenul se afla cam la 5 km de casa noastra, pe malul Argesului, dar era o placere sa facem pe jos acest drum. Pe vremea aceea distantele chiar nu contau. La meci a fost agitatie mare pe margine. Se punea la cale deplasarea spre Targoviste, CS-ul juca impotriva celor de la ASA Tg. Mures. De fapt juca Dobrin, restul nu mai conta. Nici cei 60 de km (dus-intors) care urmau sa fie facuti pe biciclete. La fiecare doua saptamamani se faceau astfel de expeditii. Atat le lua si consatenilor mei sa explice in cele mai mici amanunte fiecare dribling, sut si stop facut de Gascan. Mai jucau la CS-ul, Greaca, Pitaru dar de fiecare data erau trecuti la si altii. Ajuns acasa am intrebat daca nu ar fi posibil sa ma duc si eu la meci cu un var mult mai mare decat mine. Aveam un Pegas nou, deci tehnic eram in regula. Am fost refuzat ferm dar fara duritate, cu promisiunea ca atunci cand ma voi face mare ma pot duce si eu pe bicicleta la Targoviste, sa vad un meci sau (aici m-au cucerit definitiv) de ce nu, sa merg cu tata la Pitesti, cu trenul, sa vedem FC-ul. Mai ales ca tata avea informatii “sigure” ca Dobrin va reveni la Argeselul. In duminica aceea eram convins  ca atunci cand voi fi mare voi putea merge la fiecare doua saptamani sa-l vad pe  Dobrin jucand. Nici varstele nu contau pe vremea aceea. Eu aveam 8 ani el 34. M-am tinut de cuvant si cand am ajuns mare m-am tot dus la meciuri, cautand in fiecare jucator pe care il vedeam un nou Dobrin, care sa joace la fel de frumos cum o facea originalul in povestile consatenilor mei.

PS

Iti multumesc Valerus pentru ca m-ai insotit, pe ploaie si chiar pe viscol, sa-l vad pe Danut Lupu la prima lui experienta la Rapid. Era o placere, juca pentru tribune.  Lupu, o  glezna fina asamblata la un caracter grosier.

Inca il invidiez pe fratele meu pentru faptul ca intr-o sambata acum aproape 25 de ani a fost la Targoviste unde a vazut un meci CS Targ. – Steaua, dupa care a mers sa vada Cenaclul Flacara. Asa mi s-a spus. De necaz nu l-am intrebat niciodata daca lucrurile au stat chiar asa.

Fara multe cuvinte

Asa imi aud, astazi, corzile sufletului vibrand.

…………………………….

Ore

Ieri noapte am avut  parte de o bucurie. Se facea ca dobandisem o ora de viata in plus. Cand m-am trezit mi-am dat seama ca la primavara trebuie sa o dau inapoi. Ce se joaca unii cu orele noastre.

Fara titlu

Din aceasta dimineata Poarta Raiului e in pericol. Cel mai frumos cuplu de atac din istoria Romaniei s-a reintregit. Sfantului Petre ii va fi greu sa faca fata, Dobrin va centra iar Dumitrache va fi cu siguranta la finalizare.

Azi a murit o parte din copilaria mea fotbalistica. Cel mai mare poet al gazonului a decis sa se retraga definitiv. Si ce poezii frumoase scria cu stangul si le semna cu dreptul!

Iata un poem din 1979.

El lider reloaded

Din cand in cand e bine sa te uiti peste umar. Altfel e greu sa intelegi de ce te afli in situatia in care te afli. Va propun un minut si optisprezece secunde cu primul presedinte al Romaniei, vorbind despre literatura, film, teatru, arta in general (august 1983). Cei care aplauda in sala, entuziasmati de enormitatile debitate de lider, conduc acum televiziuni, edituri, ziare. Nu e de mirare ca  informatiile sunt canalizate intr-un anumit sens, spre un derizoriu innebunitor. Indicatiile tovarasului  sunt inca puse in practica, “avem nevoie de o arta, de o cinematografie, care sa prezinte esenta,modelul omului pe care trebuie sa-l construim”. Asa se intampla, se lucreaza inca la omul nou, omul fara opinii si fara ganduri, dominat de dorinte primare, care inghite tot ce i se serveste.

Cum noul tip de cenzura lucreaza din plin, mult mai perfid si la un alt nivel( cunoscandu-ti patronul si partenerii lui de afaceri stii singur ce e bine sa spui si ce nu) nu e de mirare ca multi ziaristi sunt extrem de activi pe blogurile personale, un loc unde pot, deocamdata, sa-si exprime liber opiniile.

Femei

Indiferent de cum se schimba moda, intodeauna s-au purtat femeile frumoase. Nu exista adolescent caruia sa nu-i fi cazut cu tronc cate o actrita celebra. Cum inainte de 89 filmele erau difuzate extrem de amestecat la cinematografe(ma refer la anul lor de nastere) am reusit sa ma combin,in acelasi timp, cu Ava Garden, Ursula Anders, Sofia Loren, Brigitte Bardot,pe care le consideram vedete ale momentului. Din fericire, baiat de bun simt fiind, nu am incercat sa profit niciodata de ele.

Cina

Am un hobby: in fiecare seara sa mananc acasa alaturi de familie. Suntem destul de ordonati si cu ritmicitate ne punem in fata bucatelor in jurul orei 19.00.Cum ne roade viermele curiozitatii(doar pe cei doi membri adulti ai familiei), dam drumul unuia dintre televizoare, in functie de locatie, si cascam ochii la stiri si gurile la bucate. Numai ca de ceva vreme cascatul ochilor implica automat inchisul gurii. De sila, de greata, de oroare. Pisici hacuite, cai macelariti, accidente auto care mai de care mai socante, crime pasionale finalizate cu transari, violuri macabre, sex libidinos, cam astea sunt subiectele zilnice. De fier sa fii si tot nu mai poti sa arunci ciorba sau tocana prin prapastia gatului spre valea linistita a stomacului. Ca orice vicios nu am putut sa ma rup definitiv de stirile de la ora 7. Asa ca am renuntat la Pro si Antena si m-am orientat spre TVR1. Un loc, cel al stirilor pe bani publici, prin care nu mai trecusem de vreo 10-11 ani. Esec groaznic. Ritmul, stilul, subiectele, imi provoaca o plictiseala sora cu somnul, deloc benefica pentru procesul masticatiei. Asa stand lucrurile am lasat telecomanda pe mana copilariei. Scooby, Spioanele, Mielul Shoon, Clifford ma ajuta la digestie.Din cate am inteles desenele mai violente sunt programate mai spre pranz. Noroc ca atunci mananc la locul de munca. Cand schimba Minimaxul, Jetixul si Cartoonul grila de programe am sa incerc cu Etno TV si Favorit. Am si eu o placere sa ma alimentez in fata televizorului.

PS

O altfel de cina.

http://www.trilulilu.ro/dorummy/e8d67115452499

Lampa lui Dede

*Avertisment. Dede nu incearca sa demonstreze nimic. Povesteste lucrurile asa cum au fost. 

Pe blogul lui Pantagruel a iesit la lumina un buchet simpatic de seriale. Dintr-un motiv sau altul, unele independente de vointa mea, nu prea m-am bucurat de ele decat accidental.  Cum suntem  cam de aceeasi varsta, avem cam aceleasi repere. Numai mediile in care am evoluat sunt diferite. El capitalist de la prima ora a vietii, eu provincial autentic. Provincial-provincial, nu din Craiova, Pitesti sau Brasov, ci dintr-un sat cu oameni, vaci, porci, gaini, bibilici, oi, capre, cai.Asa ca voi povesti cum nu am avut sansa sa devin telenovelist. Pantagruel a inceput cu Dallas. Dar a uitat de Nord si Sud, Nori negri, Sorel si fiul, Pistruiatul, Toate panzele sus. Le stiu, tanjeam dupa ele. Era perioada copilariei mele. Regimul se gandea ca este nevoie de o mica economie de energie electrica. Asa ca din septembrie pana prin aprilie, prizele si becurile erau doar de decor in casa noastra in cursul saptamanii, doar sambata si duminica, puteam sa ne bucuram de wati si kilowati. Uneori nici atunci.Despre aceasta perioada a anului este vorba mai jos. Din aprilie pana in septembrie aveam alte preocupari, toate desfasurate in afara casei. Asa ca de serialele respective aflam mai mult din programul radio-tv, la care tata facea abonament din masochism. Asa ca in perioada respectiva urmaream cu interes :Amintiri din Copilarie(Ion Creanga), Basme populare(Petre Ispirescu), Aventurile baronului Munchausen(Rudolf Erich Raspe), Povesti nemuritoare(popoare intregi)… Toate servite la lampa cu gaz. Am mai crescut. Regimul era acelasi. Asa ca mi-am continuat activitatea. Neamul Soimarestilor(Mihail Sadoveanu), Invitatie la Vals (Mihail Drumes), La Medeleni(Ionel Teodoreanu) si tot ce inseamna Jules Verne…

 

Am devenit adolescent, si pe la jumatatea acestei perioade a cazut regimul politic. A urmat o perioada agitata, a venit sclava Isaura, si s-a reintors Dalasul dar si un val de „politiste”, Caracatita, Mancuso de la FBI, Jack si grasanul,… Pana s-au linistit apele cam un an, mi-am vazut de treaba, nefiind foarte familiarizat cu televizorul.Majoritatea erau sambata cand „se dadea „discoteca la caminul cultural, asa ca nu ne intersectam prea des. Au urmatMaytrei, Jurnalul adolescentului miop(Mircea Eliade)… si un val de ziare, eram dependent de ele.Cand s-au mai lamurit lucrurile, ghinion stupid, am plecat la facultate si am ajuns intr-o camera de camin, in Regie, care nu prevedea televizor. Cand se termina distractia, apelam la aceeasi metoda de omorat timpul, acum mergea orice. Dupa aceea m-am trezit ca nu mai am rabdare de seriale dar uneori as vrea sa ma inham la cate o astfel de chestiune.Pentru ca mi-a facut pofta amicul, am sa ma arunc in 3 seriale in aceasta iarna. In amintirea vremurilor cand ma uitam doar la lampa. Inca odata: Sa nu fiu inteles gresit, nu ma dau mare cititor, nici nu e cazul. Citeam ca nu aveam ce face in lungile nopti de iarna. Sa fi fost altfel as fi stat tintuit non stop la seriale. Sunt o victima a regimului comunist. Apropo, de cate ori juca echipa nationala (+ echipele de club in cupele europene), aveam electricitate.

 PS

 

 

Si totusi mai aveam o distractie. Teatrul radiofonic. Din 1980 pana in 1990 nu am scapat mai mult de 10 piese, stiam pe dinafara orele de difuzare, pe programele 1, 2 si 3 ale radiodifuziunii.Si neaparat cenaclul….

 

 

 

Habemus champion

Sa mai spuna cineva ca in Romania nu se nasc barbati adevarati, degraba datatori de pumni cand situatia o cere. Sunt suficiente gospodine autohtone care pot depune marturie. Simtindu-si potentialul, Lucian Bute a preferat sa nu se insoare si sa-si exerseze combinatiile pe sotie si s-a apucat de box profesionist in Canada. Dovedind o oarecare lipsa de maniere a lovit tot ce i-a iesit in cale vreme de 4 ani si acum este noul campion mondial al semimijlociilor(aproximativ 8o de kg de carne macra si ceva oase) .

Nu va faceti probleme, avem si destui barbati romantici, dar pe astia nu-i baga nimeni in seama.

Historia de un amor

Prin 1991, sunt sigur ca era iarna, auzeam la radio, o melodie interpretata de Julio Iglesias. Era difuzata intr-o emisiune cunoscuta la acea vreme “Vineri  noaptea in direct”. Mi-a placut din prima iar din a doua am si inregistrat-o . <Historia de un amor> se numeste melodia si banuiesc ca e mult mai veche decat Iglesias senior. Cand si cand, dar mai mult cand, ascultam aceasta piesa. Pe o caseta Luky chinezeasca. In urma cu doua luni, pe picioarele nevazute ale netului, mi-a parvenit un MP3 cu piesa in cauza, interpretata de aceasta data de Guadalupe Pineda. Bun zic, lumea mai asculta si muzica din asta lesinata de care imi place mie. Numai ca, la cateva zile, in tramvai, da, sunt fan linia 41, incepe sa-i sune telefonul unei domnisoare. Normal, Historia de un amor. Intre paranteze fie spus, parea neiubita de mult fata. Bravo tata, suntem romantici. Azi, la ora cand nu iti e nici somn nici foame(nu o stiti?) in acelasi mijloc de transport se urca un roman proaspat repatriat de la Paris, cu acordeonul de gat, si da-i si canta. Normal, Historia de un amor.”Lasa-ne ba cu manelele tale” , arunca un intelectual navetist, savarsind o discriminare demna de o cauza mai buna. Desi stateam pe scaun m-am dezechilibrat, mai mai sa-mi cada sufletul pe jos. Sunt un tip cu reflexe senzationale, l-am prins, cand mai avea 3,5 centimetri pana la podeaua fanata de tot felul de lichide, si  l-am pus la loc in piept. Acolo il tin in timpul liber.Acum vin si eu cu o intrebare. Carui fapt se datoreaza aceasta popularitate brusca?Stie cineva? A cantat-o Basescu, a fredonat-o Mircea Badea, a aparut o noua reclama la detergent, e pe coloana sonora a unei telenovele?