Acasa

E vremea sa mai plecam si pe la locurile de bastina. Fondul sonor este asigurat de menestrel, inca ne mai asteapta cineva in prag, motive suficiente sa nu fim tristi.

Cararuie

Mi-e dor

Of, ce dor, ce chin, ce jale

 Este absolut firesc atunci cand te afli departe de casa, de mai mult timp, sa simti ca ti se face dor. Fie ca esti Adrian Mutu sau Lole din Gherghesti. Asta in cazul in care nu ai crescut pana la 18 ani intr-un orfelinat.  Sa-i luam pe rand pe Mutu si pe Lole.

 Chiar daca ar avea datele necesare sa-mi fie simpatic(cel mai bun jucator al echipei nationale, a jucat la FC Arges, este din Pitesti), Adrian Mutu nu imi este. Prieten bun cu Nicu Gheara, cu o tinerete mai tumultuoasa decat ar fi fost cazul, uneori arogant-obraznic, fotbalistul Mutu nu mi-a facut niciodata o impresie prea buna, nici macar cand se lupta cu Printul Maskin intr-o incercare temerara de a poza in ceea ce din pacate nu este. Bomboana pe coliva fotbalistului, din punctul de vedere al plapandei mele simpatii fata de el, a pus-o insa consoarta acestuia, cu o declaratie care mi-a mers la inima, exact ca un stilet bine ascutit. ” Cand i se face dor de Romania, Adrian asculta o zi intreaga numai Adi Minune”. Acum ca m-am lamurit care este Romania lui Mutu, cam greu voi mai rezona cu reusitele lui la Campionatul European, asa ca ma voi margini sa-l incurajez pe Banel Nicolita, macar e sincer din cap pana in picioare, si nu umbla cu tenul vopsit. 

Chestiunea cu Mutu mi-a adus aminte insa de un consatean ceva mai varstnic decat mine, dar nu foarte. Cu aproape 19 ani in urma, acesta, Lole fiind nickname-ul sub care era cunoscut in zona, a trebuit sa plece in cea mai lunga calatorie din viata lui. A fost inrolat in armata, undeva pe la Resita. Trebuie spus ca Lole avea si inca are un IQ plasat in vecinatatea lui zero absolut, si am vaga banuiala ca nici acum subtitrarile la filme nu ii folosesc la nimic chiar daca regimul comunist i-a bagat pe gat 8 clase si o scoala profesionala. Cum se obisnuieste pe la tara, un barbat are ce povesti toata viata din cele cateva luni in care serveste patria. Asa ca si Lole a simtit nevoia sa ne impartaseasca din experientele sale. Cu un discurs incalcit, este posesorul unei usoare balbaieli, omul s-a concentrat dupa mai multe esecuri asupra unei singure intamplari. Pe scurt. Aflat intr-o scurta permisie a mers, asa cum face tot soldatul la o carciuma din orasul in care isi satisfacea stagiul militar. Acolo a auzit, probabil la un casetofon, un intreg set de melodii interpretate de un lautar, ulterior ajuns manelist, Cristi Rizescu  din Gaesti (oras de langa satul nostru).” Bai frate, atunci m-am simtit ca acasa. Am mai luat o sticla de coniac, am dat o suta la barman si i-am zis sa mai puna caseta odata. Am plans pana m-am facut manga”. Lui Lole i se facuse dor de sat.

In seara de Inviere voi sta alaturi de Lole sub acoperisul aceleasi biserici. Mutu are etapa in Italia si i se va face dor de tara.

O banca, un scriitor si o diva

Dupa ce in urma cu 5 luni ne-a bagat pe gat un mega brad din fier beton, o banca portugheza cu mari ambitii pe malul Dambovitei ne aduce,cu ajutorul unei edituri si a unui hotel, un maxi scriitor, culmea absolut uman. Scriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 2006, se va intalni cu cititorii români, pe 23 aprilie, de Sfantul Gheorghe, la Ateneul Roman. Aici trebuie mentionat  ca se bate extrem de mult moneda pe faptul ca in public se va afla si Mihaela Radulescu. Ei da, in sfarsit Pamuk are un partener de dialog pe masura. Cei cateva zeci de scriitori si critici literari care vor fi prezenti la eveniment nici nu conteaza sau conteaza destul de putin avand in vedere ca in comunicatul editurii sunt trecuti ceva mai la coada. Daca oamenii de la edituri mizeaza atat de mult pe dive nu inteleg de ce se mira ca foarte putini le cumpara cartile si tot mai multi se uita la televizor. Isi merita soarta .

E clar, banca are ambitii mari si de Paste ne paste o mare surpriza. Acesta e orizontul de asteptari. Catolicii portughezi sa reuseasca sa faca o minune pentru ortodocsi exact intre 26 si 27 aprilie fix la miezul noptii? Ma indoiesc. Si pana la urma cred ca ar avea un impact mult mai mare un iepure din plus de 30 de metri sau un ou din plexiglas de vreo 10 tone.

 

Anti-umbrele

Uneori imi place ploaia. Mai ales cand nu am nicio treaba. In schimb nu pot sa suport umbrelele si ca atare nici nu ma folosesc de acest accesoriu, de care insa beneficiez din plin. In marinimia  lor, umbrelarii simt nevoia sa-mi impartaseasca din preaplinul instalatiei pe care o poarta in mana. O spita metalica in ochi, putina apa scursa pe umar direct de pe copertina din panza cauciucata si, de ce nu, gestul meu preferat, scuturatul umbrelei chiar in fata. Tocmai de aceea am devenit fanul ploilor insotite de vant puternic. Imi ofera satisfactii nebanuite. Chiar astazi de dimineata m-am oprit, undeva prin zona TVR, sa asist cateva minute la lupta pe care purtatorii de umbrele o duc cu palele nervoase de vant. Sunete ascutite de metal contorsionat, trosnete de panza rupta de-a lungul texturii, care iti dau fiori, si domnisoare care se chinuiesc sa transforme convexul in concav si invers.  Ma simt razbunat.

Prieteneste

M-am intalnit cu un amic, care se considera expert in tot ceea ce inseamna calculatoare. M-a abordat scurt si amabil:

-Ce ai facut domnule, esti mai nou blogger?

-Nu. Tot om am ramas.

Chinaski

Pana de curand nu am stiut de unde mi se trage echilibrul pe care il afisez cu nonsalanta si nici cine este de vina pentru starea mea de spirit buna. M-a lamurit un mai vechi amic din SUA, un tip teribil( scriitor, betiv, afemeiat si parior – cam tot ce nu o sa pot sa fiu eu vreodata) un Don Quijote care lupta in numele desertaciuni, Henry Chinaski e numele sau, personajul numarul unu al scriitorului Charles Bukowski.

“Mancarea face bine la nervi si la starea de spirit. Curajul vine din burta – restul e disperare“, Henry Chinaski( Charles Bukowski -POSTA)

De la acelasi Chinaski am aflat ca fac parte si din marea masa a prostilor care suprapopuleaza planeta.

“Orice prost poa’ sa ceara o slujba, acolo; tre’ sa fii istet ca sa te descurci fara sa muncesti. La treaba asta unii ii zic parazitism. Mi-ar placea sa fiu un bun parazit”

M-am impacat cu Stan

 

Ca orice roman, care simte nevoia sa adoarma, am pus ieri seara televizorul sa vorbeasca. Si unde vorbeste el mai bine decat la emisiunea lui Mihai Gadea, “Sinteza zilei”. Ascultandu-l pe Valentin Stan cu mitraliaza cuvintele si privindu-l pe Cristoiu cum motaie, de fier sa fii si nu ai cum sa nu adormi. Cum cei trei reusesc sa ma si enerveze mai mereu (eu cand ma supar adorm mult mai usor) efectul e garantat. Transformat peste nopate si intr-un DJ de pripas, domnul Stan face ce face si mai baga si cate o melodie. De cele mai multe ori le nimereste precum un baros intr-o ceasornicarie. Aseara, cum emisiunea a avut si prelungiri, pe la 11.50 tocmai imi faceam bagajele pentru un somn adanc cand maestrul Stan (domnilor Gadea, ma mai urmariti?) s-a decis sa mai bage o dedicatie muzicala. Si a bagat. O muzica superba. Normal ca in apropierea frumosului toate simturile mi s-au rasculat impotriva somnului si s-a ales praful de tactica mea (stiu puteam sa incerc cu un Diaconescu, dar era pacat de acel moment de magie oferit, as zice involuntar, de domnul Stan). 

Aceasta este melodia:

Shostakovich : Jazz Suite No.2-Waltz

Si o varianta superba din concert:

Concert 

8 lucruri mici despre oameni mari

Daca nu am mai supus-o repet: nu ma omor dupa lepse. Dar fiind vorba de amicul Verbiaj, cel mai occidental oltean in viata, am sa ma conformez si am sa prezint o lista cu 8 lucruri aleatorii, dar definitorii, despre Dede’s.

*Nu suport betivii.

*Prefer sa sap in gradina de la tara decat sa beau o cafea in mall.

*Sunt amabil cu femeile desi nu intodeauna sunt convins de ceea ce spun.

*In copilarie am visat sa ajung(aceasta este ordinea) fotbalist, cioban, silvicultor, asa ca pot spune ca sunt un ratat.

*Am fost un personaj mult mai tumultuos decat si-ar putea inchipui cei care ma cunosc de ceva mai putin timp.

*Acum sunt un familist convins.

*Imi place mamaliga rece cu branza veche.

*Pana la 18 ani am consumat teatru radiofonic in cantitati industriale.

Avem liber

-Tati, de maine nu mai merg la scoala 3 zile.

-De ce?

-Avem summit!

-Unde e ?La voi la scoala?

-Nu. E pe strada.

Discutie cu tenta socio-politica purtata cu fata mea.

(Fotografia nu este tocmai de actualitate. Domnisoara a mai crescut cativa centimetri intre timp)