Finalele mele

Oricat de mult ma enerveaza actorii care populeaza fotbalul autohton, nu imi pot reprima bucuria ca in cateva zile voi asista la un nou turneu final de Campionat European.

Povestea a inceput in 1982, Campionatul Mondial din Spania. Turneu fara Romania, urmarit la un tv alb-negru, Snagov, cu antena fixata in dudul din curtea unchiului, pentru a receptiona cat mai bine “bulgarii”. Cei drept in timpul turneului am schimbat antena, am descoperit cercul(unul din aluminiu fixat pe o tablita de ebonita) si m-am imprietenit cu mai multi oameni “seriosi” care veneau in grupuri compacte sa urmareasca meciurile. M-am imprietenit cu Maradona, Socrates, Zico, Boniek, Platini, Rossi si am suferit, pe rand, pentru Brazilia si Franta. Marea mea placere de atunci era sa culeg ziua cirese pentru ca seara, la meci, desfatarea sa fie completa.

A urmat europeanul din 1984, cu Romania in grupa cu Spania, Portugalia si Germania. Atunci mi-am incercat primele talente de gazetar sportiv, am si acum un caietel plin de comentarii, clasamente, formatii, poze, caricaturi. Ciresele erau la fel de dulci, chiar daca acum culegeam mai mult frunza de dud pentru viermii de matase de la scoala. Era sarcina de partid.

In 86, in Mexic, am fost cucerit definitiv de Maradona. Exersam prin curte driblinguri ca ale lui cu adversari imaginari, nu imi ieseau de fiecare data, imaginarul reusea de multe ori deposedari spectaculoase. Am reusit sa asamblez impreuna cu tatal meu o antena cu 12 elementi, astfel ca “bulgarii se vedeau bec” la Snagovul nemuritor ( de fapt la turneul din 1988 a fost pensionat nedrept de un elcrom de ultima generatie)Devenisem ceva mai greu si crengile ciresului mai cedau sub mine.

Ar mai fi ceva turnee finale. Dar 1990 s-a uscat ciresul, am descoperit berea si parca nimic nu a mai fost ca inainte. Nu mai aveam nevoie de “bulgari” si parca disparuse si aerul de conspiratie, in plus oamenii seriosi au inceput sa stea pe la casele lor iar eu sa am pretentii ca ma pricep la fotbal si sa devin tot mai critic. Totusi placerea turneelor finale a ramas. Trebuie sa merg in piata sa vad cat mai costa un kilogram de cirese pentru ca acum totul se plateste.

(Voi reveni, totusi, cu CM din 1994 – primul ca student si CE din 2000 – primul ca barbat insurat)

Politica serioasa

Campania electorala din Bucuresti nu a reusit sa ma prinda in mrejele ei, exista un singur candidat, cu un slogan absolut idot care m-a dezmortit, dar in rest nu am avut motive sa ciulesc urechea la ce spun candidatii la primaria Capitalei sau cei de la Sectoare.

Lucrurile s-au schimbat brusc sambata cand am mers in comuna natala. M-am izbit de o politica vanjoasa, zgomotoasa, contondenta, insinuanta si plina de promisiuni. La fiecare 5 minute trecea pe strada cate o masina care te invita gratie unor portavoci sa-i votezi pe candidatii PD-L, PSD si PNL (cam astia sunt oamenii cu sanse). Dupa ce benzina s-a mai terminat au inceput sa apara pedestrii care mai imparteau cate un afis, punguta, invitatie, calendar (am aflat ca de la Paste acest lucru se petrece  extrem de frecvent si de multe ori a continut si produse usor digerabile). Optiunile votantilor sunt clare si la vedere, in functie de afisele pe care le au lipite pe gard la care adversarii politici nu au acces. Cum am vopsit recent gardul, parintii mei  nu au permis sa le fie impodobite ulucile cu chipul unuia din cei 3 candidati care se razboiesc pentru scaunul de primar. Consatenii mei sunt oameni care consuma multa energie in politica, chiar daca statisticile spun ca in 2000 si 2004 au votat cam 35% dintre ei. Preludiul conteaza.

 

Fotografii color

Cu 26 de ani in urma, un copil dintr-un sat de pe valea Argesului era fericit,primul din satul lui care avea o fotografie color cu un fotbalist, sau cel putin asa credea el. Mai erau 3 saptamani pana la inceperea Campionatului Mondial de Fotbal din Spania (1982) si gratie fratelui mai mare intrase in posesia unur cartonase Panini care aveau o valoare greu cuantificabila. De atunci nu a existat turneu final de CM sau CE de la care sa nu isi fi achizitionat cateva cartonase. Pana in 90 era ceva mai greu, dar Dede senior (capul familiei) a rezolvat problema gratie unui var miner, care se deplasa regulat la Orsova de unde putea cumpara plicurile cu fotografii de la bisnitarii sarbi. Multe din aceste mici fotografii inca sunt pastrate, altele au sfarsit lipite pe caiete, usi sau alte obiecte de mobilier.

Imbatranit si usor acrit, fostul copil, acum de meserie adult, uitase ca pe piata trebuie sa apara editia Euro 2008 a cartonaselor cu fotbalisti. A fost trezit din amortire de un copilas, cam de varsta lui(varsta de acum 26 de ani), pe care l-a vazut cumparandu-si de la chioscul de ziare 5 pliculete pline cu chipurile unor jucatori de talent. A fost fericit, nu chiar ca acum 26 de ani, dar oricum…

Scuze

Uneori e foarte greu sa-ti ceri scuze, nu e chiar la indemana sa-ti recunosti public greselile. O scuza bine tintita si spusa la vremea ei iti poate salva onoarea si la pachet si obrazul. Azi nu am cui sa cer scuze, cel putin pana la aceasta ora, dar asta este alta discutie.

Unele institutii au insa puterea si mijloacele sa faca acest lucru. Loteria Romana este una dintre ele.

O lume

Revista anTREN recomanda bloguri de calitate. Si invers.

5 de mai

Azi am inteles ca e ziua barbatului, varianta la halba si cu guler de doua degete. Pentru cei din acelasi “regn” cu mine  pot sa le spun ca sunt pe lume si lucruri mai importante decat fotbalul autohton si berea la halba. Acestea ar fi : fotbalul englezesc( tot au doua echipe in finala Ligii Campionilor) si  berea daneza.

Adaos

Ar mai fi inca doua:Campionatul European de Fotbal(de luna viitoare) si vinul moldovenesc (asta ca sa fim in ton cu initiatorii zilei barbatilor, unii care nu au prea mare consideratie penru aceasta specie)