Am vrut sa o intalnesc in aceasta vara si asa a fost. Ne-am intersectat, i-am zambit, mi-a tacut, ne-am simtit bine impreuna si, inevitabil, intr-un final banuit, s-a produs despartirea. Era evident, sunt inca prea tanar sa putem fi impreuna. Iubesc LINISTEA, dar, nevoia de zgomot este prezenta in mine in doze destul de mari.
Cele trei forme de relief ale sentimentului de liniste:
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine –
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.
În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor… –
E vremea rozelor ce mor.
(Alexandru Macedonski)
S-a terminat concediul. Ce as putea sa spun mai mult. Ma simt ca in copilarie pe 14 septembrie.
Sunt un om norocos (asta cand nu am ghinion). In concediu m-a izbit frontal bafta. Am fost la peste si am prins(asta nu e chiar un noroc chior, se intampla la multi). Deci, am prins pestisorul de aur. Exemplificare:
Chestiunile tehnice sunt simple. O undita testata in batalii grele, plumb, guta, carlig, alease cu grija, momeala naturala si evident proaspata, lansare la apa precisa, intepatura de profesionist, dril scurt si carasul de aur sta cuminte in palma mea. Dialogul e tipic pentru astfel de situatii.
-Spune 3 dorinte, glasuieste, cu vocea lui Florin Piersic, pestisorul.
Cum sunt un tip echilibrat, nu ma arunc repede sa insir ceea ce mi-ar dori sufletul. Incerc sa faca o lista a prioritatilor in minte. Cat stau eu sa ma gandesc, probabil de plictiseala, “auriul” sare la loc in balta.
-Amice, riscam sa ma sufoc pana spuneai tu ce iti doresti. Oricum citesc si gandurile asa ca inainte sa ma mai prinzi iti recomand o vizita la psihiatru, alea nu sunt dorinte de om normal.
intereseaza pe nimeni. Nici pe localnici si nici pe turisti. Ultimul chiosc a fost inchis in urma cu 2 ani pentru ca vindea 3-4 ziare. La Tusnad litera tiparita pe hartie de ziar pare sa nu aiba nici o valoare. Partial ii inteleg, dar dimineata tot simt nevoia sa imi murdaresc degetele cu putin tus.E-mailul iti aduce tot ce doresti dar mai ales ce nu doresti. Oferte la viagra, cd-uri, carti, femei gonflabile, mosteniri si (de ce nu) case. Cand esti complet(am nimerit-o) plictisit si nu stii cum sa-ti bagi mai repede troianul in casa, mai deschizi cate o scrisoare cu miros de spam. Cand o fundatie, reporter pe numele mic, iti arunca sub nas mai multe apartamente, ispititor prezentate, deschizi si bagi ochiul.
“TOATE SITUATE IN PLIN CENTRUL BUCURESTIULUI 1.APARTAMENT 4 CAMERE PANTRU LOCUINTA SAU BIROURI, 100 MP,COMPLECT REFACUT,GRESIE…..” (sublinierile imi apartine)
deci COMPLECT refacut PANTRU locuinta. dau un replay de control si pun o intrebare:
-COMPLECT refacut?
raspunsul e scurt dar curpinzator:
-ca nou.
Sa nu uit. La finalul fiecarui e-mail apare urmatorul anunt: “Daca nu doriti sa mai primiti e mail urile noastre raspundeti cu dezabonare. Multumiri “
Pai ce sunt prost sa raspund cu dezabonare. Ma abtin cu continuare.
O piesa(cantata de un mexican/Jose Jose) numai buna pentru o seara de vara in care tot felul de amintiri, unele pot sa nu-ti apartina, inoata spre tine. Cum ar fi un inceput timpuriu de zi, de fapt un sfarsit de noapte, in Havana inainte ca Ernesto Rafael Guevara de la Serna sa se fi apucat de revolutii. Asta pentru ca tot ne aflam in sezonul calatoriilor.
Saracia a retrimis o parte din populatia Romaniei in epoca fierului.
Adevarate invazii ale nomazilor se abat asupra satelor, de unde este luata si ultima saiba abandonata(sau nu) pentru a fi vanduta la centrele de colectare.
A devenit un mod de viata pentru niste amarati si o adevarata spaima pentru bastin
asii sedentari, care se tem ca vor ramane chiar si fara cuiele din uluci.
Recuperatorii de “fer” se deplasau intre Puntea de Greci si Gherghesti. In urma lor nu a mai ramas nici un surub in piulita si nici o carcasa de dacie abandonata ruginei. Trebuie spus ca nimic nu a fost luat fara voia proprietarilor, asta in cazul in care se aflau de fata.
Caldura si insistentele copiilor m-au impins din nou in apele maronii ale Argesului. Nu pot insira minciuni cu raul cristalin ca nu e cazul. Cum verile mele sunt din ce in ce mai scurte, inundatiile tot mai dese, apa din ce in ce mai inselatoare, am evitat sa-mi imprietenesc fetita cu batranul Arges. Am facut insa un prim pas. Revarsarile din ultimii 5 ani au schimbat complet topografia vaii. Nu spun ca e mai urat, dar e altceva si raul se cere redescoperit pas cu pas, altfel poti avea surprize din cele mai neplacute. Bucuria scaldatului a ramas insa aceeasi. Contez in continuare pe ea. Apropo. Balacitul la mare sau la strand cu alte cateva zeci-sute de oameni in ceafa nu se compara cu ceea ce iti ofera un rau care uneori iti lasa impresia ca e numai al tau.
|
dedes
