La scaldat
Caldura si insistentele copiilor m-au impins din nou in apele maronii ale Argesului. Nu pot insira minciuni cu raul cristalin ca nu e cazul. Cum verile mele sunt din ce in ce mai scurte, inundatiile tot mai dese, apa din ce in ce mai inselatoare, am evitat sa-mi imprietenesc fetita cu batranul Arges. Am facut insa un prim pas. Revarsarile din ultimii 5 ani au schimbat complet topografia vaii. Nu spun ca e mai urat, dar e altceva si raul se cere redescoperit pas cu pas, altfel poti avea surprize din cele mai neplacute. Bucuria scaldatului a ramas insa aceeasi. Contez in continuare pe ea. Apropo. Balacitul la mare sau la strand cu alte cateva zeci-sute de oameni in ceafa nu se compara cu ceea ce iti ofera un rau care uneori iti lasa impresia ca e numai al tau.
03/07/2008 la 9:00 am
am inteles, dedes, este un râu (rău) necesar. m-am liniştit (şi eu) şi nu am nici o nelămurire
03/07/2008 la 12:10 pm
e bine daca asta era ultima ta nelamurire. dar nu inteleg ce te nelinistea?
03/07/2008 la 1:51 pm
a fost doar o replica la o alta replica. of, batranule dedes…
chiar imi place pe arges in gios.
03/07/2008 la 2:52 pm
replici ca dupa cutremur. se tin lant.
pe arges in jos ar fi chiar frumos daca ar fi mai multa curatenie.