La scaldat
Caldura si insistentele copiilor m-au impins din nou in apele maronii ale Argesului. Nu pot insira minciuni cu raul cristalin ca nu e cazul. Cum verile mele sunt din ce in ce mai scurte, inundatiile tot mai dese, apa din ce in ce mai inselatoare, am evitat sa-mi imprietenesc fetita cu batranul Arges. Am facut insa un prim pas. Revarsarile din ultimii 5 ani au schimbat complet topografia vaii. Nu spun ca e mai urat, dar e altceva si raul se cere redescoperit pas cu pas, altfel poti avea surprize din cele mai neplacute. Bucuria scaldatului a ramas insa aceeasi. Contez in continuare pe ea. Apropo. Balacitul la mare sau la strand cu alte cateva zeci-sute de oameni in ceafa nu se compara cu ceea ce iti ofera un rau care uneori iti lasa impresia ca e numai al tau.
at
am inteles, dedes, este un râu (rău) necesar. m-am liniştit (şi eu) şi nu am nici o nelămurire
at
e bine daca asta era ultima ta nelamurire. dar nu inteleg ce te nelinistea?
at
:)) nici o nelamurire, dedes.
a fost doar o replica la o alta replica. of, batranule dedes…
chiar imi place pe arges in gios.
at
replici ca dupa cutremur. se tin lant.
pe arges in jos ar fi chiar frumos daca ar fi mai multa curatenie.