Tramvaiul de duminica

Sunt un mare consumator de transport in comun. De fapt ne consumam reciproc, as spune ca el e mai eficient si imi infuleca nervii cu pofta greu de imaginat.  Zilnic imi petrec o ora in tramvaiul 41. Sa fiu sincer uneori e suportabil. Duminica dupa-amiaza este insa cel mai rau. Ziua libera scoate la plimbare numai minti odihnite. In cursul saptamanii exista un avantaj, munca si oboseala le mai inchid gurile si le limiteaza raza de miscare. Ghinionul face ca la revenirea acasa sa ma urc in tramvai chiar de la capat, din buza Herastraului.

 

Unde iese duminica si muncitorul necalificat din constructii sa se distreze?( ma refer la cei care nu au apucat sa plece in week-end in Moldova natala). In Herastrau. Daca ai peste 40 de ani si esti nemaritata, vaduva sau divortata unde iti dai intalnire cu papagalul care iti va reface viata, recomandat de o prietena sau dibuit prin faldurile generoase ale site-urilor matrimoniale? In Herastrau. Te apropii de 100 de ani si singurul tau prieten este Dan Diaconescu Direct, unde poti sa socializezi daca fizicul iti mai permite deplasari cu raza medie de actiune? In Herastrau. Ai un copil cu voce de Carusso si picioare de maratonist, unde il aerisesti si-l obosesti ca sa beneficiezi si tu de o seara linistita? In Herastrau. Toti acestia se duc pe rand in parc. Problema lor. Ceea ce ma deranjeaza este faptul ca absolut toti simt nevoia sa plece acasa exact cu tramvaiul care ma transporta pe mine, semiconstient dupa inca o duminica petrecuta la munca. Necalificatul emana prin toti porii prostie si damf de alcool si tutun usor mucegait. Nemaritata simte nevoia de tandreturi chiar sub retina mea oripilata. Copilul isi consuma ultimele farame de energie in urechea mea. Iar cei trecuti prin viata critica totul cu voce nebanuit de puternica, discursul fiind mai acru decat subbratul necalificatilor. Ce fac ei e problema lor. Ce fac eu insa ma deranjeaza. Pe dinafara nu fac nimic. Pe dinauntru sunt fiara. Ma transform in Hitler si ii gazez pe toti, devin Rambo si ii mitraliez, iar cand sunt mai putin obosit intru in pielea in marelui inchizitor Torquemada, ii judec, ii torturez si la final ii ard pe rug. Asa devin eu, tocmai duminica, din om, neom.