L-am întâlnit peste drum de Piaţa Crângaşi. Leit Gabriel Garcia Marquez (un GGM ceva mai tanăr cam la 50 de ani). Cum nu sunt foarte băgăcios în vieţile străinilor i-am dat ocol de vreo 3-4 ori până să-l abordez.
- Bună ziua. Ştiţi semănaţi cu….
-Da ştiu, cu actorul. Gabriel Marcia, mi-a mai zis cineva.
-Garcia, dar este scriitor.
-Scriitor? N-am făcut nimic.
…………
Asta e, nu întodeauna semeni cu cine trebuie.
Uneori poţi rămâne campion mondial chiar dacă termini confruntarea cu adversarul în genunchi. 
Acest lucru i s-a întâmplat şi românului Lucian Bute. Ultima imagine a meciului a fost devastatoare pentru el, chiar dacă până atunci şi-a dominat adversarul, lucru consfinţit şi de arbitri. Estetic a pierdut însă bătalia. Din fericire va avea numeroase ocazii să se revanşeze.
Şi dacă tot vorbim de estetica sportului să nu uităm că a trecut un an de când Dobrin a efectuat ultimul dribling. Prinţul din Trivale, campionul mondial al fotbalului spectacol, nu a fost pus la podea decât de soartă.
Niciodată nu e prea devreme sau întodeauna e prea târziu ca să citeşti o nouă carte. La câţiva ani după ce au facut vâlvă, atâta vâlvă câtă poate face o carte în România, am pus mâna (şi bine am făcut) pe două volume. Jurnal 1935 - 1944 (Mihail Sebastian) şi Troica amintirilor (Gh. Jurgea Negrileşti). Cui îi face plăcere să scotocească prin istoria relativ recentă i le recomand cu maximă căldură. Servite la pachet, chiar dacă nu au nici o legătură între ele, aceste cărţi te ajută să-ţi faci o impresie de ansamblu despre România primei jumătăţi a veacului trecut. O Românie privită prin ochii unui scriitor( evreu ) aflat perpetuu în pragul sărăciei şi a unui aristrocrat ( pe jumătate rus ) scutit mai mereu de griji materiale. Poţi afla lucruri noi despre scriitori, regi şi politicieni. Nae Ionescu, Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade, Duiliu Zamfirescu, Carol, ND Cocea, Corneliu Zele Codreanu, Pamfil Şeicaru, Cezar Petrescu, Ionel Brătianu, Camil Petrescu… apar în memoriile celor doi. 
Unii mai răi şi oportunişti decât ne-am închipuit, alţii extrem de şterşi, condamnaţi aparent la anonimat, câţiva savuroşi, o adevărată ciorbă de tipologii umane. Şi atunci, ca şi acum, se bârfea mult, se bea şi mai şi, ca să nu mai vorbim de mâncat, orice înţelegere putea cădea după 5 minute iar cei îmbogăţiţi peste noapte erau la fel de amatori de pokeraşe sau rulete. România, întodeauna fascinantă.
Am vrut sa refac vacanta din bucati.
Nu imi iese deloc, mereu imi lipseste o piesa pentru ca lucrurile sa fie exact cum au fost.
M-am lamurit, poza va fi mereu alta, la fel si vara.
Este clar, nu mai pricep ce este in capul femilor (evident nu toate). Motivul este simplu:razvan si dani. De fapt dani, dar mi-au trebuit 4 ani sa aflu care e unul si care e altul, de vina fiind prietena mea mai veche Mihaela. Matinalul flacau mi-a dat peste cap toate scarile de valori in materie de frumusete masculina si ce isi doresc femeile. Da, stiu poveste cu barbatul care trebuie sa fie putin mai frumos decat Scarotchi, dar asta se aplica doar in momentul in care ai un cont generos. De cate ori telecomanda ma pune fata in fata cu dani, il aud vorbind de cuceririle sale din cluburi, de cum da papucii la fotomodele, de cat de extenuat este de activitatile nocturne, totul invelit intr-un strat gros de glumite chele de cat de mult au fost trase de par. Sa fie clar, nu spun ca este barbat urat, pentru ca nu pare inca barbat. Se imbraca, vorbeste, gandeste si arata ca un pre-adolescent (poate asa e fisa postului) si recunosc ca am fost socat in momentul in care am aflat ca are deja 28 de ani. Cu ceva ani in urma, pe vremea cand mai ieseam noaptea din casa, cu glumele baiatului nu puteai cuceri nici o virgina de 25 de ani, cuprinsa de disperare si acnee. Acuma vad ca sunt la mare pret sintagmele de genul “Am o intrebare. Pot sa ti-o pun?”, “Sunt un om proFUND” sau altele si mai fruste…. Bine ca m-am retras la timp din afaceri, la cum e moda ma indreptam spre faliment sigur.
PS
Dar, orice fotomodel creste in ochii mei daca il alege pe dani in detrimentul lui irinel. Sa fie clar,nu sunt de acord cu aceea care se leaga de relatia matinal – diva, in sfarsit femeia iubeste un om fara foarte multi bani.
Din start trebuie sa spun ca nu am nimic cu oamenii in varsta. De cate ori am ocazia chiar stau sa-i ascult, din curiozitate si pentru a vedea cam care sunt preocuparile unui om ajuns la varsta a treia, varsta pe care sper, in ciuda unor previziuni sumbre, sa o ating.
O scurta divagatie legata de previziuni sumbre. La doua din ultimele locuri de munca (asta cu mai multi ani in urma, cand, logic, eram mult mai tanar) m-am revoltat impotriva faptului ca pe cartea de munca imi aparea salariul minim pe economie. Intrebat fiind de ce ma preocupa chestiunea, am spus la repezeala ca din cauza pensiei pe care o sa o am intr-un viitor indepartat. “Pai tu chiar crezi ca o mai apuci”, a venit raspunsul, care suna ca o condamnare la moarte. Sa auzi asta de la doua persoane diferite inseamna ca este ceva la mijloc.
Sa revenim. Ii ascult pe batranii orasului destul de des. Credinta, bun simt, desfrau, nu mai au respect, niste dezmatati, obraznici, pe vremea noastra, pensie, se imbraca rusinos, Doamne ajuta, medicamente, Ceausescu, cam acestea sunt cuvintele sau grupurile de cuvinte pe care le aud cel mai des. In general sunt infierati tinerii care vorbesc vulgar si se comporta la limita pornografiei, sunt acuzati guvernantii care ii saracesc, si este plansa indepartarea de Cele Sfinte. Perfect de acord, oamenii considera ca lumea s-a intors cu fundul in sus, pornografia si violenta au acapart totul si ca urmeaza apocalipsa. Cu toate acestea marea lor majoritate sunt consumatori aprigi ai ziarelor Libertatea si Cancan si in plus seara de seara se uita la OTV. Nici cu acestea nu am nimic, dar nu poti sa fi si cu sufletul in rai si cu….
Asta nu inteleg, cum poti sa mai fi cuvios in pragul bisericii cu Magda Ciumac si Elodia alergandu-ti libere prin creier dupa o noapte de OTV si cu Alina Plugaru si suita de fete de la pag 5 stand cracanate in geanta burdusita cu medicamente? Pai una vorbim si alta fumam?
*imaginea de mai sus este una decenta, de obicei pe prima pagina fetele nu folosesc atatea textile.
Povestea a inceput cu 29 de ani in urma. Am ratat o excursie la munte si ca sa nu fiu suparat am fost dus de tatal meu la film la Casa de Cultura din Gaesti. Asa am patruns in lumea cinematografelor. Primul a fost Superman. 
Din acel moment, impreuna cu Dede senior (amator de filme, fan Spencer Tracy) am cunoscut una din cele mai mari distractii ale acelor vremuri, mersul la film. Nu conta ca de pe scaunele cinematografului Gloria din Gaesti, care suportau pe multi si multe, mai imprumutam si cate un purice, inconvenientul nu era bagat in seama. Din aceasta sala, cativa ani mai tarziu,cand eram liceean, ma ridica militia, pe mine si pe altii de varsta mea, pentru ca se presupunea ca la ora 10 trebuia sa fiu la scoala. Faptul ca invatam dupa-amiaza nu conta. Tot in Gloria am abandonat si primul meu film, dintr-o neatentie fatala, am cumparat bilet convins fiind ca ruleaza Drumul spre Victorie si m-am trezit de fapt la Vandana, un sirop indian la mare pret. 
Un singur film m-a mai facut sa ies din sala, Dracula un mort iubaret, o parodie absolut idioata. Revenind la Vandana, nu am suportat ca in locul filmului de razboi pigmentat cu fotbal sa inghit o lalaiala la moda. Intre timp de cinematograful din Gaesti s-a ales praful, ultimul film vizionat acolo fiind Mai iute ca moartea. Intorcandu-ma in timp, imediat dupa Superman, tot cu Dede senior am vazut si primul film pe ecran lat, 
Vikingii, in Bucuresti la Luceafarul. De altfel, de cate ori ajungeam in Capitala, impreuna cu tatal meu navaleam pe actualul bulevard Elisabeta, strada cu cinematografe cum ii spuneam atunci, unde serveam cate 3 pelicule diferite la rand, dupa care faceam cale intoarsa spre casa, 70 de kilometri. In vacanta de iarna, cura de filme o faceam la Pitesti, unde mergeam la o matusa. Chiar si in satul de pe Arges rulau destul de des filme, cel mai adesea in sala de sport a scolii. Nu conta ca schimbatul rolelor facea ca un film de 90 de minute sa dureze 3 ore. Student fiind am inceput sa descoper cinematografele de cartier din Bucuresti. Pe langa clasicele Studio, Scala, Patria, Luceafarul, Corso adesea ajungeam la Buzesti, Grivita, Favorit, Giulesti… Aveau un aer mai aparte. Impreuna cu viitoarea sotie a trebuit sa cumpar mai multe bilete la Cinema Giulesti pentru ca Bravehart sa ruleze exclusiv pentru noi.
Schema o exersasem singur la Buzesti, unde am vazut “Patul conjugal” alaturi de o sticla de vin si o armata de sobolani. Cateva ore mai tarziu Romania facea egal in Tara Galilor si nationala obtinea calificarea la Mondiale. Cei mai frumosi ani au reprezentat prima intalnire cu Cinemateca. 
Cel mai stupid moment l-am trait insa la Scala, cand impreuna cu o prietena de ultima ora am decis sa vad Tacerea mieilor. Am revazut filmul de mai multe ori, dar nu inteleg de ce in acel moment mi-a produs o stare de greata greu de stapanit. Eroic am facut fata situatiei. Alvin si veveritele este ultimul film vazut intr-o sala de cinema, primul pentru cel mai tanar membru al familiei.
Aceste filme nu sunt cele mai bune pe care le-am vazut, dar contextul m-a facut sa le tin minte. Ar mai fi de amintit ca am cazut de la un balcon in reconstructie la Ochii noptii, sau cum a trebuit sa iau la bataie un barbat cu alta orientare sexuala de cat a mea, care parea sedus de farmecele mele la Ultimul Samaritean, poate ca am mai si uitat cate ceva.
Restul e tacere
|
