Ce poţi să faci într-un tramvai aglomerat în care miroase a haine ude a parfum incert şi a urme de mahoarcă având originea controlată?Poţi să încerci să citeşti ceva, dacă stai jos, dacă nu, tragi şi tu cu urechea pe la vecinii de suferinţă, trece timpul mai uşor. Îmi orientez antenele spre un trio (doi băieţi şi o fată) care îmi gâfâie sacadat în urechi. În primă fază intru la idei şi mă gândesc la tâmpenii, dar în două staţii respiraţia se linişteşte şi conversaţia începe să curgă. “Trebuie să faci rost de aia … povestea lui Benjamin Buton”, “E joc pe calculator?”, “Nu mă, e super film. Tare, tare de tot. E cu unul care se naşte bătrân şi moare copil”,”Cum mă, îl face mă-sa moş, aşa cocoşat. E de groază filmul”, “Nu, el se naşte copil mic dar e moş şi moare moş dar e copil mic. Nu, stai. Moare copil dar e moş”, “Hai mă, faci mişto de mine?”, “Stai că îţi zic. De fapt la început face unul un ceas care mergea înapoi, pentru că îi murise băiatul în război. Şi cred că asta l-a afectat pe moş. Dar să vezi că moşul era tare de tot, cu gagici pe capul lui, şi îşi face prietenă o fată când e el moş şi asta are grijă de el când e copil şi ea babă. “, “Hai că nu înţeleg nimic”, “Pai sunt chestii pe care nici eu nu le-am înţeles. Că mai vorbeam şi pe mess. Dar să vezi că moşul era alb şi avea părinţii negri. O porcărie de film, dar e interesant dacă vrei să-l vezi”. Fata s-a abţinut de la orice fel de comentarii.
Cred că o să revăd filmul după această cronică orală. Simt că am pierdut unele amănunte.
De data aceasta la Pro Tv (evident că vorbim de un alt cap frumos). Intervievat este Ministrul de Interne, Liviu Dragnea. Dialog scurt dar lămuritor. “Cu ce echipă ţineţi domnule ministru?”, “Cu Rapid, de la trei ani”, “Sunteţi stelist?”, vine, ca o lovitură de ciocan, întrebarea următoare. Ca orice ministru care se respectă, Dragnea nu sesizează nimic şi răspunde senin: “Nu. Fiul meu ţine cu Steaua”.
poziţia. Respectivul cotidian, împreună cu o editură, ne invită să “redescoperim plăcerea lecturii” cu ajutorul unui concurs care are drept premii nişte cărţi. Foarte bine zic, trimiţi talonul, câştigi cartea şi redescoperi o plăcere, asta în cazul dintr-un motiv sau altul o pierduse-i între timp. Curios din fire îmi arunc ochii pe coperţile cărţilor oferite drept premiu. Şoc şi groază. “Structuri de mecanică fină în apartura electronică”, “Calitatea şi fiabilitatea sistemelor mecatronice”, “Inginerie tehnologică inovativă”, sunt cele trei titluri menite să ne rededulcească la citit. O ofertă mai mult decât generoasă. Până una alta relecturez “Aşa s-a călit oţelul”, de Ostrovski, literatură sovietică autentică.
Spre surprinderea unora am reuşit să supravieţuiesc (viu şi doar uşor vătămat) cocteilului dinamită: Crăciun – Sf. Ştefan- Revelion-Sf. Vasile. Cu o aură de Van Gogol am trecut peste tonele de mâncăruri grele şi am înotat voiniceşte prin valurile de alcool ţinând cârma cu un set de trabuce dominicane . Acum, ajuns la mal, sper să nu-mi dea nimeni cu criza în cap.Mai ales că am suferit deja una, de bilă.
