Padurea norvegiana

O surpriza placuta aceasta Padure Norvegiana, filtrata prin ochii si urechile japonezului Haruki Murakami. Cu radacinile adanc infipte in “De veghe in lanul de secara” a lui JD Salinger, padurea trece usor la urmatorul nivel punand accentul pe linia subtire de demarcatie dintre nebunie si normalitate, dintre viata si moarte.  Toru Watanabe (Padurea norvegiana)  seamana, pana  la un punct, cu  Holden Caulfield (De veghe in lanul de secara) dar si cu multe alte milioane de tineri dezorientati in momentul in care incep sa faca primii pasi spre maturitate. Pentru unii dragostea reprezinta unica salvare iar pentru altii moartea este solutia cea de pe urma.

De citit

Cei care au gustat cu placere filmul lui Robert Zemeckis, Forrest Gump, cu Tom Hanks in rolul principal, nu trebuie sa rateze romanul Ragtime al lui E.L. Doctorow. Reteta este aceeasi, subiectul nu si nici epoca in care se petrec lucrurile. Aparuta in 1975, cartea a fost ecranizata in 1981 de Milos Forman, dar recunosc ca nu am vazut acest film.

Luand la ochi personajele, mai mult sau mai putin principale ne intalnim intr-un inceput de secol 20, care se anunta deosebit de furtunos, cu tot felul de personaje celebre: magicianul Herry Houdini, tatal masinilor de serie Henry Ford, doctorii Freud si Jung, marele magnat J.P. Morgan, anarhista Emma Goldman, revolutionarul mexican Zapata ( cred ca nu e ruda cu portarul Stelei),exploratorul Robert Perry, muzicianul Scott Joplin, dar si un evreu care cu o foarfeca si cateva coli de hartie a gasit drumul spre marea cinematografie. Tot acest amalgam este legat intr-o coca de cozonac gustos (nu de gogoasa americana) de trei familii reprezentative pentru America acelor ani (traditionalistii, negrii si emigrantii). Amestecul de adevar istoric si imaginar este bine dozat pentru a nu cadea greu la stomac cititorului. O carte pe care o recomand celor care pot admite ca un stramos al lor a luptat umar la umar cu Mihai Viteazul, sau ca stra-strabunica a avut o scurta relatie cu Mihai Eminescu. Altfel nu are rost.

Vorbele altora

Astazi mi-am uitat vorbele inchise in casa. Asa ca apelez la niste prieteni: ” Să mergi din eşec în eşec fără a-ţi pierde entuziasmul, acesta este succesul ” – Winston Churchil “Nu ne putem vedea asa cum ne vad cei din jur, dar poate ca asa e mai bine” – Burns “Nu am bani, resurse, speranţe. Sunt cel mai fericit om în viaţă” – Henry Miller “Nu e nici un pericol în a tacea, ci mai degraba în a vorbi” – Cato  ”Cel ce nu citeste este ceva mai educat decat cel care citeste doar ziare” – Thomas Jefferson “Nu fi victima. Nu fi nici criminal. Dar mai cu seama nu fi spectator” “E mai bine sa fii frumos decat bun, dar recunoaste ca e mai bine sa fii bun decat urat” – Oscar Wilde “Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili” – Ernest Hemingway “Violenta este ultimul refugiu al omului incompetent” – Isac Asimov “Daca as avea la dispozitie opt ore sa tai un copac, sase ore mi-as ascuti toporul…” – Abraham Lincoln

A XI-a poruncă

 (Ion Minulescu)

Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!…

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!…

Targuri

De azi, daca cititi maine, sau de maine, daca cititi azi, la Romexpo este pus in scena un nou targ de carte. Sub nasul meu, sa ma otaravesc si dimineata si seara. Acesta este unul din momentele cand ma simt sarac. Indiferent cati bani am in buzunar, tot nu sunt suficienti pentru a-mi satisface toate poftele. Cand ma plimb printre miile de carti virgine, nepatrunse de ochiul cititorului, imi inchipui ca asa poate arata Raiul. In anii copilariei(6-7-maxim 8 ani) asa imi inchipuiam iadul. Din fericire ne mai schimbam.

Maestrul driblingurilor

In urma cu ceva timp spuneam ca mi-a murit pasiunea. Pasiunea pentru sport. Fals. A fost o coma cauzata de o indigestie violenta cu personaje tip Becali(toata familia). Treptat lucrurile au reintrat in normal si am inceput sa vad sportul, din nou, dincolo de clantaii promovati, de cele mai multe ori pe bani, de diversele mijloace media.

Constat insa ca pe fondul acestei promovari, sa spui ca iti place sau sa vorbesti despre sport, fotbal in special, a devenit o chestiune rusinoasa. Domnisoarele sensibile cer rapid un minut sa-si pudreze nasul cand discutia aluneca pe aceasta panta, intelectua(lele-li) subtiri scot un ohhh in care pun toata dezamagirea posibila si iti aplica stampila direct pe frunte.

Din fericire sportul nu este atat de vulgar pe cat cred unii sau se chinuiesc altii sa-l faca. Asa ca recomand, celor dispusi sa descopere frumusetea acestui fenomen, cateva lecturi obligatorii. Lecturi multiple, autor unul singur. Ioan Chirila. Un Dobrin al scrisului. Cei cu idei preconcepute sa se abtina,  Vanea Chirila chiar a fost un mare scriitor, suflet de rus autentic. A vrut sa ne lase povesti despre lumea sportului, putea sa scrie despre orice la fel de bine. Pentru inceput fac trei recomandari :

Şi noi am fost pe Conte Verde

Finala se joacă astăzi

Frumoasele noastre duminici

Poate asa veti reusi sa vedeti si cealalta fata a sportului. Inca odata, nu minimalizati ceea ce nu cunoasteti. Incercati o portie de Nea Vanea. Surpiza poate fi extrem de placuta.

Maidanul cu romani

In lungile mele drumuri pe cararile blogurilor am constat doua lucruri. Lumea inca citeste, dar citeste numai  autori straini. Cel putin asa se lauda.Nu am vazut pe cineva, evident dintre amatori, sa recomande o carte romaneasca (mai scapa cate un Cartarescu, dar omul e mult prea la moda ca sa fie ocolit). Parca ar fi o rusine. Si nu este. Si in Romania s-a scris literatura in ultimul secol.   Eco, Grass, Rushdie, Murakami, Capote, Llosa, Marquez acestia sunt favoritii noii generatii de cititori. Sunt buni, dar din cand in cand ar mai merge si cate un gest patriotic. Ca sa mai vedem cine am fost si cine suntem. Am sa indraznesc  sa fac cateva recomandari. Trei, e un numar cu sensuri biblice. Nu ma arunc la Preda, Sadoveanu, Rebreanu, Barbu  autori pe care tot romanul pretinde ca i-a lecturat, si de cele mai multe ori lucrurile nu stau asa. Pe scurt:

Victor Ion Popa – VELERIM SI VELER DOAMNE

Cum se incapataneaza viata sa-si bata joc de un om de la un capat la altul. Manlache Preda, un nume care m-a urmarit multa vreme.

Vasile Voiculescu – ZAHEI ORBUL

Suferinta, frumusete, atractie, credinta, pedeapsa. Un roman surprinzator scris de un poet.

G.M. Zamfirescu – MAIDANUL CU DRAGOSTE

Mahalaua anilor 30, angoase, sex in toate formele si combinatiile, infidelitati instinctuale, tragedii grosiere. Manifestarile periferiei de acum 70 de ani, aceleasi cu ale intregului oras de acum.

AITMATOV(pur si simplu)

Crezi ca ai putea trai vreodata in stepa asiatica? Fara cola, fara tv, fara net, fara mall-uri, cu praf din plin, apa putina, mancare asemenea.

Nu te repezi cu raspunsul. Citeste O ZI MAI LUNGA DECAT VEACUL, scrisa de Cinghiz Aitmatov  si dupa aceea mai vorbim. O simfonie a cuvintelor, o poveste depre legende si traditii, care inca mai fac fata lumii moderne. Sau nu mai fac? Nu e exclus ca la finalul lecturii sa te intrebi daca nu te-ai nascut in locul nepotrivit si mai ales ca traiesti intr-o perioada pe care nu o vrei.

Daca ai prins gustul de Aitmatov mai poti incerca:Geamillia, Vaporul Alb, Cocorii timpurii, Cantecul stepei, Cantecul muntilor, Plopsorul meu cu basmaluta rosie, Esafodul….. Daca insa nu-ti place poti sa stai linistit, esti facut pentru vremurile actuale.

O carte frumoasa

Asa cum este de notorietate pentru o mare parte a mapamondului, Dede citeste. Si nu asa de croaziera, ci industrial. Va recomand o carte care mi-a luminat vacanta:

Alte glasuri, alte încăperi – Truman Capote Dulcea pasăre a copilariei 

Un roman care merita să fie citit de toţi cei care sunt siguri că în viaţa lor au fost şi copii, pentru că lumea este populată, din pacate, de destui oameni care nu mai păstrează nici cele mai vagi urme ale inocenţei din anii fragezi ai vieţii.  Cei singuri la părinţi, orfani, abandonaţi sau care au avut nenorocul să facă parte dintr-o famile destrămată au câteva motive în plus să încerce să se redescopere. Toate gândurile unui copil singur, toate visele, toate angoasele, toate bucuriile mărunte pe care nu are cui să le împărtăşească se găsec în cartea lui Truman Capote. Joel Knox, un copil aflat în antecamera adolescenţei, pleacă într-o călătorie iniţiatică, împins de la spate de moartea mamei sale. Cu o scrisoare şi câţiva dolari în buzunar, plecă în cutarea căminului pierdut. Este nevoit să meargă să locuiască alături de tatăl său, un personaj mai rece decât mama moartă, într un conac  izolat din Alabama, un camin care exacerbează toate spaimele copilului. Primul contact cu noua lume în care a intrat este brutal şi premonitoriu pentru ceea ce îl aşteaptă. O lume în care fantasticul îşi face apariţia nestingherit, ziua în amiaza mare, iar vrăjitorii, mai mult sau mai puţin profesionişti, au soluţii pentru aproape toate problemele. Pentru Joel, locatarii casei în care vegetează tatal sau reprezintă imaginea deformată a maturităţii neâmplinite. Întreaga poveste este ţesută cu măestrie de Capote, un virtuoz al scrisului(un Pagannini semantic, aşa cum îi plăcea să se autocaracterizeze ), care ştie să profite la maxim de aerul misterios al unei Americi proaspăt ieşite din criza economică, în care munca nu reprezintă o soluţie, rătăcitorii de meserie fiind la mare modă. -Alte glasuri, alte încăperi- este romanul de debut al celebrului prozator american, roman scris la 23 de ani, cu o maturitate pe care puţini scriitori o pot atinge după numeroase încercări. Este carte care anunţă viitoarele capodopere ale lui Truman Capote, el însuşi un adevărat personaj de operă cinematografică.

DEDE

Carti si cititori

Pentru cititorul cu ziua exista carti si autori la moda si evident titluri si nume pe care nu ar pune ochiul. James Clavell, Sandra Brown, Paulo Coelho, Dan Brown au facut sa tremure maini gratioase de coafeze. Aitmatov, Kadare, Remarque, Gogol… nu spun nimic cititorului profan care nu are nici timpul si nici dorinta sa intre adanc in lumea cartilor. Daca simti ca ai facut o descoperire epocala si ai dibuit un autor de care nu se vorbeste in metrou, da-l pe teava. Dar sa fie bun, garantezi pentru el.