Dede s-a mutat

Noua casa este la adresa : www.dedes.ro

Iluzii si tunuri

Într-un moment de totală rupere de realitate, asta în perioada post adolescentină, eram foarte preocupat de viaţa politică a acestei ţărişoare. Ba mai mult, alături de un bun prieten am călcat şi pragul sediului unui partid istoric, pentru a ne înscrie în organizaţia de tineret. Din fericire carnetele de membru erau pe moarte, la fel cum este acum şi partidul, şi doar prietenul a avut onoarea să se înregimenteze ideologic. Între timp mie mi-a trecut pofta de politică şi mă felicit pentru lipsa de apetitit. Recent am citit o anchetă pe VOT.ro despre cum se fac marile afaceri şi m-am închipuit, pentru câteva minute, băgat în această ciorbă. La norocul meu parcă mă şi văd îmbrăcat lejer într-o pijama în dungi jucând o partidă de şah cu un anume Păvălache. Evident amicul ar fi scris de zor anchete despre marile tunuri date de fostul lui coleg.

“Viaţa e o loterie”

În toate după-amiezele copilăriei mele am dedicat, cu precizie matematică, două ore temelor şi alte trei fotbalului (fac excepţie vacanţele cînd proporţia era pur şi simplu pulverizată). Jucam fotbal cu maximă pasiune, indiferent de vreme sau de adversari. Am fost un elev aproape strălucit (cu timpul mi-a trecut şi asta) şi un fotbalist aproape mediocru. Nu mai ţin minte nici un zece dar nu am cum să uit ziua când am înscris prima dublă într-un meci al echipei de juniori din Ioneşti. Le revăd cu ochii deschişi (e vorba de goluri). De fapt cred că aş putea povesti toate golurile pe care le-am înscris, chiar şi pe cele anulate.  Iată istoria primului gol din prima dublă a unei cariere încheiată la vreme  (nu ma împiedică nimic să-l povestesc, nici măcar bunul simţ)- cursă pe tuşă, dau mingea prin dreapta unui jucător advers şi-l depăşesc în viteză prin stânga (dede – viteză, o asociere pe care acum nu o pot face nici în glumă), în buza careului de şaisprezece metri repet schema şi schema ţine. Ajung în faţa portarului uşor lateral dreapta, gândesc rapid, se impune un rist cu piciorul drept la colţul scurt, uşor de gândit dar greu de făcut, ghetele, primele ghete de fotbal cu crampoane detaşabile pe care le-am avut, erau cu două numere mai mari, aşa că un rist însemna doar o mică groapă în gazon. Execut un şpiţ cu stângul şi mingea ajunge în plasă prin dreapta portarului.

Era duminică ora 9.30. Am un singur regret, tata a ajuns la stadion la ora 10.00.

COLINDE

Un titlu

Un titlu din suplimentul Aldine al Romaniei Libere mi-a dat emotii. Amicul Vebiaj sa fi fost atat de secretos incat noi sa nu stim ca este deja un scriitor foarte cunoscut? Din nefericire (sau din fericire, depinde din ce unghi vrei sa privesti) este vorba doar de “abundenta de cuvinte inutile” a lui Chuck Palahniuk.

La paloma

astazi trebuia sa votez. cred ca am si facut-o, oricum nu conteaza prea mult. poate doar pentru constiinta mea de cetatean. dar care e legatura dintre o porumbita(uneori alba) si mersul la vot? niciuna daca nu ar fi 1 iunie.

Acasa

E vremea sa mai plecam si pe la locurile de bastina. Fondul sonor este asigurat de menestrel, inca ne mai asteapta cineva in prag, motive suficiente sa nu fim tristi.

Cararuie

Mi-e dor

Of, ce dor, ce chin, ce jale

 Este absolut firesc atunci cand te afli departe de casa, de mai mult timp, sa simti ca ti se face dor. Fie ca esti Adrian Mutu sau Lole din Gherghesti. Asta in cazul in care nu ai crescut pana la 18 ani intr-un orfelinat.  Sa-i luam pe rand pe Mutu si pe Lole.

 Chiar daca ar avea datele necesare sa-mi fie simpatic(cel mai bun jucator al echipei nationale, a jucat la FC Arges, este din Pitesti), Adrian Mutu nu imi este. Prieten bun cu Nicu Gheara, cu o tinerete mai tumultuoasa decat ar fi fost cazul, uneori arogant-obraznic, fotbalistul Mutu nu mi-a facut niciodata o impresie prea buna, nici macar cand se lupta cu Printul Maskin intr-o incercare temerara de a poza in ceea ce din pacate nu este. Bomboana pe coliva fotbalistului, din punctul de vedere al plapandei mele simpatii fata de el, a pus-o insa consoarta acestuia, cu o declaratie care mi-a mers la inima, exact ca un stilet bine ascutit. ” Cand i se face dor de Romania, Adrian asculta o zi intreaga numai Adi Minune”. Acum ca m-am lamurit care este Romania lui Mutu, cam greu voi mai rezona cu reusitele lui la Campionatul European, asa ca ma voi margini sa-l incurajez pe Banel Nicolita, macar e sincer din cap pana in picioare, si nu umbla cu tenul vopsit. 

Chestiunea cu Mutu mi-a adus aminte insa de un consatean ceva mai varstnic decat mine, dar nu foarte. Cu aproape 19 ani in urma, acesta, Lole fiind nickname-ul sub care era cunoscut in zona, a trebuit sa plece in cea mai lunga calatorie din viata lui. A fost inrolat in armata, undeva pe la Resita. Trebuie spus ca Lole avea si inca are un IQ plasat in vecinatatea lui zero absolut, si am vaga banuiala ca nici acum subtitrarile la filme nu ii folosesc la nimic chiar daca regimul comunist i-a bagat pe gat 8 clase si o scoala profesionala. Cum se obisnuieste pe la tara, un barbat are ce povesti toata viata din cele cateva luni in care serveste patria. Asa ca si Lole a simtit nevoia sa ne impartaseasca din experientele sale. Cu un discurs incalcit, este posesorul unei usoare balbaieli, omul s-a concentrat dupa mai multe esecuri asupra unei singure intamplari. Pe scurt. Aflat intr-o scurta permisie a mers, asa cum face tot soldatul la o carciuma din orasul in care isi satisfacea stagiul militar. Acolo a auzit, probabil la un casetofon, un intreg set de melodii interpretate de un lautar, ulterior ajuns manelist, Cristi Rizescu  din Gaesti (oras de langa satul nostru).” Bai frate, atunci m-am simtit ca acasa. Am mai luat o sticla de coniac, am dat o suta la barman si i-am zis sa mai puna caseta odata. Am plans pana m-am facut manga”. Lui Lole i se facuse dor de sat.

In seara de Inviere voi sta alaturi de Lole sub acoperisul aceleasi biserici. Mutu are etapa in Italia si i se va face dor de tara.

Prieteneste

M-am intalnit cu un amic, care se considera expert in tot ceea ce inseamna calculatoare. M-a abordat scurt si amabil:

-Ce ai facut domnule, esti mai nou blogger?

-Nu. Tot om am ramas.

Una de sezon