Consumator de filme, dar fara pretentii de specialist, din cand in cand imi permit sa fac cate o recomandare. “The Wrestler”, filmul lui Dareren Aronofsky a reusit sa ma “atinga”, chiar daca este despre un asa zis sport american pe care nu pot sa-l inghit si cu un actor (Mickey Rourke) care nu m-a impresionat niciodata. Batranul Rourke a reusit sa ma faca sa renunt la ideile preconcepute. Lucruri aparent grotesti pot oferi povesti emotionante.
Este lectura o plăcere? Până mai ieri aş fi răspuns fără să stau mult pe gânduri: ESTE. Un anunţ dintr-un ziar autohton m-a făcut să-mi reconsider 
poziţia. Respectivul cotidian, împreună cu o editură, ne invită să “redescoperim plăcerea lecturii” cu ajutorul unui concurs care are drept premii nişte cărţi. Foarte bine zic, trimiţi talonul, câştigi cartea şi redescoperi o plăcere, asta în cazul dintr-un motiv sau altul o pierduse-i între timp. Curios din fire îmi arunc ochii pe coperţile cărţilor oferite drept premiu. Şoc şi groază. “Structuri de mecanică fină în apartura electronică”, “Calitatea şi fiabilitatea sistemelor mecatronice”, “Inginerie tehnologică inovativă”, sunt cele trei titluri menite să ne rededulcească la citit. O ofertă mai mult decât generoasă. Până una alta relecturez “Aşa s-a călit oţelul”, de Ostrovski, literatură sovietică autentică.
Spre surprinderea unora am reuşit să supravieţuiesc (viu şi doar uşor vătămat) cocteilului dinamită: Crăciun – Sf. Ştefan- Revelion-Sf. Vasile. Cu o aură de Van Gogol am trecut peste tonele de mâncăruri grele şi am înotat voiniceşte prin valurile de alcool ţinând cârma cu un set de trabuce dominicane . Acum, ajuns la mal, sper să nu-mi dea nimeni cu criza în cap.Mai ales că am suferit deja una, de bilă.
O nouă misiune porcească a fost îndeplinită. Cu repetiţie. Două suine au intrat vii şi nevătamate în mâna mea şi au ieşit porţionate în fel şi chip: şunci, cârnaţi, jumări, jamboane , fleici. Operaţiuni migăloase, plăcute privitorului şi degustătorului, dar extrem de extenuante pentru măcelarul amator. În imagine avem un purceluş de peste 200 de kg aflat în faza bărbieritului.
Pantagruel, omul serios şi-a făcut datoria, după cum ţi-am mai spus. La porci e la fel ca în politică, din când în când trebuie să pui mâna pe cuţit.
Până la ora închiderii ediţiei în sudul României nu ninsese decât în mintea mea. Încerc o mică provocare, cu o imagine surprinsă exact în urmă cu un an. Ca tacâmul să fie complet am rememorat cu ajutorul unei guri de ceai fierbinte câteva viscole care mi-au marcat existenţa. Aş putea încerca şi o paparudă hibernală cu mine defilând pe bulevard înveşmântat cu doar câteva frunze de bozie, dar vârsta şi fizicul mă îndeamnă la ceva mai multă decenţă şi prudenţă.
Brad, John Brad. Pardon, asta e din alt film, un western carpatin. Reluam. Brad, abies în latină. Vine vremea lui în curând. Natura îl împodobeşte cel mai bine. Părerea mea.
Dacă nu am mai spus, repet: Dede este pescar şi bucătar. În această ordine şi la ambele secţiuni foarte amator. Dacă undiţa o mânuiesc de aproape 30 de ani, cu sculele de bucătărie m-am familiarizat mult mai târziu. Până să-l văd pe Radu Anton Roman cum găteşte la Pro TV, omleta era Everestul artei mele culinare. Din acel moment mi-am folosit membrii familiei pe post de cobai, nu au existat victime, şi pot afirma că am avut parte de câteva reuşite de răsunet (adică nu m-a înjurat nimeni după ce a servit masa). Cum ieri s-a mâncat peşte am plecat, din nou, la pescuit prin piaţă şi am agăţat la închiderea magazinului un novac numai bun de perpelit prin mujdeiuri şi sosuri. Dacă în primă instanţă am vrut să fac un mic experiment şi să inventez o reţetă absolut proprie, în final mi-am dat seama că e păcat de crăpcean şi am hotărât că e cazul să merg pe o cărare pe care s-au plimbat alţii mult mai buni decât mine în domeniu. Cum nu sunt nostalgic comunist, nu am pus în scenă celebrul “crap la carton” al lui Ion Iliescu. Dihania din imagine a fost pregătită conform unei reţete furate dintr-0 carte semnată de Radu Anton Roman.
CRAP CA LA MOLDOVA NOUA
•l crap de 2 kg
* 6-8 cepe
•l kg roşii
* 1 ceaşcă untdelemn
* 1 legătură pătrunjel
* sare, piper, cât vă place
• 3 pumni de măcriş verde
* 2 linguri de lapte bătut
* Ceapa se taie peştişori şi se pune la călit într-o tavă încăpătoare
•Roşiile se taie felioare şi se pun şi ele peste ceapa rumenită
•Peştele se curăţă şi se taie porţii
* Când roşiile s-au muiat-prăjit, se pune peştele, sărat-piperat, şi se dă la cuptor, stropindu-se des cu zeama din tavă
• Pătrunjelul şi măcrişul se toacă împreună şi se freacă pastă cu lapte bătut
* După o jumătate de oră şi mai bine, dacă peştele e rumenit şi pătruns, se toarnă sosul acrişor şi parfumat şi se mai lasă 2-3 minute în cuptor
Moldova Noua este o mărgică preţioasă în colierul oenologiei româneşti, poate singura care îşi colorează vinurile la blânda briză adriatică. Deşi aici performează (uneori admirabil!) mai ales vinurile roşii postfiloxerice, totuşi şi albele seci şi demiseci — Riesling Italian, Sauvignon, Feteasca Regală — sunt dăruite cu tot ce trebuie: culoare luminoasă, mireasmă, prospeţime, gust bun, chiar original uneori, datorită climei mai dulci.
La un peşte copt, cu ceva acritură vegetală, ar merge un vinuţ sec, o Fetească Regală, cu culori, miros şi gust de ierburi sălbatice.
*cum măcriş nu aveam de unde să scot am “frecat” doar pătrunjelul.
De câteva ori pe săptămână îmi folosesc balconul proprietate personală pentru a zbura. De fapt îmi zboară doar gândurile, corpul, unul din ce în ce mai greu şi trândav, stă pe loc susţinut de un scaun cu trei picioare sigure şi un al patrulea aflat într-o uşoară revoltă. Mi-am dat seama că din balconul meu începe lumea. Asta până îmi schimb domiciliul. Şi dacă tot am o lume în faţă ar fi culmea să nu mă preocupe soarta ei. Aud că ne aflăm în plină criză, dar nu cunosc pe nimeni care să se comporte ca atare(sper să nu am vreo surpriză când voi ajunge la muncă). Aş zice că lucrurile stau exact invers. Am două imagini surpinse din acelaşi loc, acela de unde începe lumea, la interval de un an (8 decembrie 2007 - 1 decembrie 2008 ) şi parcă atmosfera de acum este mult mai veselă. Se va constata că încă nu am ieşit din ceaţă, dar asta este altă discuţie, care trebuie făcută după ce vom avea un nou prim-ministru. Nu că ar conta cine va fi.
Trebuie să remarc punctualitatea RATB-ului, la fix un an autobuzul este în acelaşi loc.
decembrie 2007
decembrie 2008
Uliţa este actuală, iarna sunt sigur că e un pic mai veche.
|
