Cantităţi exacte

Sunt precum un vampir la vederea sângelui în momentul în care trec pe lângă o persoană care povesteşte ceva. Ascuţite la maxim, urechile-mi devin nemiloase, sug şi ultima picătură a ultimului cuvânt rostit.  Mă dau în vânt după amintirile oamenilor. Recent am întâlnit un personaj cu o mare pasiune.  Nu insist asupra locului, să spunem o bodegă. În faţa unui comesean, mult mai tânăr, omul vorbea relaxat de o mare dragoste.  „Mă zgâriasem urât, imediat am luat 50 de vodcă şi am dat pe bubă (…)Dacă sunt foarte obosit, beau o cafea şi 100 de cognac şi sunt perfect (…)Era un viscol de mureai. Am luat 150 de vodca, 250 de vin fiert şi am ieşit la treaba, fara probleme (…) Te doare capul, 50 de tărie, orice fel, din o singură gură şi nu mai ai probleme”, sunt câteva propoziţii întrerupte de înghiţituri lacome de bere la pet de 2500, servită din pahare de 250.

Clar omul era pasionat de  leacuri alternative şi de cantităţi exacte.

Răsărit

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Apare toamna la orizont, iar răsăritul miroase a apus.

Cură

Revin la una din temele verii.

Ascultător din fire, am urmat sfatul preşedintelui, acela ca  o săptămână să nu mă mai uit la A3 ca să-mi dau seama cum e de fapt realitatea. Am mărit puţin dozajul şi 10 zile nu m-am uitat la niciun post TV şi nu am ascultat niciun post radio. Am trăit printre foarte mulți oameni și am tras propriile concluzii, dacă îmi mai este permis așa ceva.

Avea dreptate președintele, am înteles cum stau lucrurile.  Am întâlnit o largă majoritate de oameni după chipul și asemănarea sa, bădărani, inculți, care râd la propriile glume, care nu sunt interesați de intimitatea, dorințele și drepturile celorlalți, care țipă ca să îți acopere argumentele și care folosesc bășcălia groasă ca să ți-le îngroape definitiv, iuți la mânie în fața celor slabi și umili în fața celor puternici. Oamenii aceștia au tot dreptul la un asemenea președinte.

Cei care mint senin, care copiază fără rușine și îți fură o idee la 3 secunde după ce ai expus-o, care vorbesc relativ coerent dar nu fac absolut nimic palpabil, care sfidează bunul simț și realitatea, care nu își recunosc propriile greșeli nici atunci când acestea sunt gata să-i zdrobească sunt și ei foarte mulți, dar încă nu par a fi majoritari, deci trebuie să mai aștepte.

Ceilalți au o singură șansă: să se adapteze, altfel sunt condamnați.

Ca să văd că trăim tot mai prost nu e nevoie să închid televizorul, deschid frigiderul.

Cocktail

Uneori căldura te face să iei decizii ciudate. Pe mine m-a lovit direct în bibliotecă, de unde am decis să extrag ingredientele unui cocktail literar exploziv: Lynn Picknet, Clive Prince – „Cazul Rudolf Hess”, Ray Bradbury – „Cronicile marţiene”, Dinu Săraru – „Iarba vântului”, Henry Miller – „Tropicul cancerului”. Citesc la 4 mâini şi doi ochi. Din fericire încă nu amestec planuri, personaje, timpuri, planete şi ţări.

Din când în când amestec berea cu limonadă, într-un spriţ de vară foarte la modă, deşi în zona de unde vin şpriţurile de bere cu rom, bere cu pepsi, bere cu …se poartă de peste 30 de ani.

La mijloc

Ce (mai) caut eu în ţara mea?

Nu am un răspuns, dar cu certitudine mă simt tot mai izolat între două grupuri masive de oameni care şi-au pus la murat fie logica, fie morala, fie conştiinţa, sau, de ce nu, pe toate trei la un loc. Culmea e că la mijloc fiind, sunt bănuit, pe rând, de a fi în ambele tabere. Niciodată nu reuşesc să-i explic până la capăt cuiva că îmi displace profund liderul unic al PDL, din cauza lipsei sale  de cultură, a inconsecvenţei demne de o cauză mai bună şi a proastelor maniere sădite pe un caracter conflictual. Pe la jumătatea frazei sunt deja comunist, omul lui Voiculescu sau Iliescu. Când se aduce vorba de plagiat şi spun că premierul a executat unul superb, iar că preşedintele de rezervă îmi pare bun de gură şi… şi atât, cuplul creat de ei fiind evident unul contra naturii, sunt ştampilat ca băsist şi gata. Anormal pare şi faptul că fără o sacoşă zdravănă de lămâi nu pot să mă uit nici la B1 şi nici la A3, iar diferenţa dintre B-eurii care fac revista presei pe la orele 23.00, e dată doar de faptul că soarta a decis să le repartizeze mese diferite la care să servească . Cele două tabere se bat aprig pe o ţară, o ţară care e şi a mea şi în care, eu- omul de la mijloc (inclusiv ca vârstă), nu prea mai am nicio speranţă.