Un coşmar

Nu mă refer la meciul Steaua – Napoli ci la minutele de după. Un ziarist cu mari pretenţii, Radu Naum reuşeşte să primească lecţii despre coeficienţii UEFA şi şansele noastre la grupele Ligii Campionilor de la Gigi Becali. Burlescul nu s-a oprit aici, pedagog şi orator înăscut, Becali ( întradevăr ştia cum stă treaba spre deosebire de Naum, evident paralel cu subiectul) a bălmăjit nişte explicaţii care i-ar fi ameţit şi pe oamenii care fac regulamentele la FIFA, pentru ca la final Naum să se declare total lămurit.

Rămăşiţele verii

O floare sălbatică sfidează toamna.

PS

În timpul realizării fotografiei, proprietarul pânzei care uneşte frunzele nu a fost stresat sau bruscat. Cine mă cunoaşte poate confirma că niciodată nu am făcut rău unui păianjen.

Un punct (de vedere) și o armată de virgule

Consider că este extrem de hazliu să scrii aproape zilnic, într-un acces de mărinimie inexplicapilă şi fără niciun interes palpabil, despre 22 de jucători de fotbal, din provincie, de la două echipe  din ultima divizie posibilă şi să constaţi că majoritatea cititorilor tăi sunt din Capitală- chiar dacă aceştia nu au auzit nici de echipe şi cu atât mai puţin de respectivii eroi- eroi care îţi lasă impresia că le poţi fâlfâi pe sub nas o navă spaţială fără ca pe faţa lor să tresară un muşchi, dar cum posezi o răbdare mai lungă decât veacul te încăpăţânezi să faci o muncă sublimă în inutilitatea ei, de dragul unor semeni, care prin evoluţiile lor, nu foarte spectaculoase, dar cinstite, îţi însenininează duminicile cu număr par, cele cu număr impar fiind luminate de familie, care familie nu înțelege ce te mână în luptă, dar cu infinită înțelegere te lasă să bați câmpii, pe jos sau în scris, exact după cum te taie capul.

Vă mulțumesc! (22 +2)

ps

dintr-o regretabila eroare sau o mișcare necontrolată a aparatului foto în imagine sunt doar 21 (niciodata nu număr arbitrii)

ps2

observati generozitate în gesturi, câțiva aplaudă porumbul!

La noi când vine toamna

Trecând peste veşnic trista zi de 15 septembrie, mereu am privit toamna cu un plus de simpatie.

Culesul porumbului cu mâncatul în mijlocul câmpului, adunatul viei şi sorbitul din mustul aflat în plină maturizare, gogoşarii aruncaţi în băi fierbinţi de oţet, mirosul de frunze arse, vânătoarea de nuci (asta chiar nu era o treabă simplă cănd pomul se afla pe proprietatea altcuiva) erau reperele toamnelor mele. Mai târziu, găsirea unei camere în Regie a devenit sportul favorit.

Toate acestea le-am visat noaptea trecută, într-o adevărată cavalcadă încheiată cu o beţie alături de doi foşti colegi de liceu şi ulterior de cămin studenţesc, unul eşuat în Texas (SUA) iar celălalt auto-exilat în Croitori (Dâmboviţa).

Beţiile din vis au avantajul că nu se lasă cu dureri de cap.

Septembrie

Septembrie e luna nostalgiilor. În doze bine echilibrate le recomand, servite cu ceai fierbinte, muzică adecvată şi fotografii de peste vară.

TRY TO REMEMBER – NANA MOUSKOURI & HARRY BELAFONTE

O veste tristă

Cu ochii cât cepele de apă, din alea roșii-lunguiețe, am citit pe paginademedia următorul mesaj:

“Managementul a hotărât ca ziatiștii Adevărul Holding să nu mai participe la emisiuni la nicio televiziune.Vă mulțumim.”

Lovitura e cumplită. Eu ce fac fără Grigore? Mă plictisesc pe B1, agonizez pe Digisport. Glasul lui plăcut de joagăr cu dinți tociți care înaintează molcom într-un trunchi de stejar îmi va lipsi cu siguranță. Pentru somnul meu, Grigore la TV făcea cât un pumn de somnifere. Cu zece cuvinte mă adormea mai abitir decât oricare din cântecele de leagăn ale prunciei.

Grigoreeeeeeeeeeee, unde ești tu muicăăăăăăăăă?Ce-ți făcură aștia?

O bucățică de cer

Nu e foarte complicat să te simți bine.

La mine rețeta e simplă: o porție de cer albastru, un dreptunghi de iarbă(mai mult sau mai puțin verde) și un meci de fotbal, neapărat de la liga a 4-a în jos.

Le poți privi pe toate în același timp, bine mixate, sau separat. De data aceasta m-am concentrat asupra cerului, colecția sfârșit de vară, început de toamnă.