Nişte păduchi

Cu enormă bucurie am aflat ieri că sistemul de învăţământ autohton mi-a dăruit, în sfârşit ceva, după ce timp de 6 ani, de la înscrierea copilului la şcoală mi-a tot cerut (fondul clasei, perdele, jaluzele, parchet, scaune, bănci, dulapuri….). M-a împroprietărit cu o familie de păduchi montată în capul copilului. Cel puţin aşa am crezut eu, naivul familiei, că stau lucrurile, după ce în urma unui control absolut sumar efectuat de doctoriţa şcolii, fata mea a fost trimisă acasă din timpul orelor, la pachet cu alte eleve, cu o enormă ştampilă aplicată pe frunte pe care scria cu litere mari : Păduchioasă. Surpriza nu era prea mare, de luni de zile se vorbeşte că în şcolile noastre păduchii învaţă cot la cot cu elevii, fără ca nimeni (părinţi, medici, profesori, directori) să-i deranjeze în vreun fel. De altfel încă din decembrie de când a fost lansat subiectul soţia s-a înarmat cu gaz, şampoane speciale, perii, un întreg arsenal gata oricând să intre în lupta cu micuţul inamic.

Falimentul unei găşti

Nu toţi tăcuţii sunt deştepţi, nu toţi retraşii sunt asceţi!

„Fotbalul autohton la nivel de echipe naţionale a dat faliment în ultimele 7 zile. Patru meciuri, trei înfrângeri îngrozitoare şi un egal absolut întâmplător, acesta este bilanţul echipelor naţionale de tineret şi de seniori conduse de Victor Piţurcă şi Emil Săndoi. Meciuri s-au mai pierdut, dar în acest caz definitorie este maniera în care naţionalele au fost înfrânte, în urma unor prestaţii lipsite de curaj, de viziune, de ambiţie şi de logică. Partida cu Olanda este una care retează orice speranţă de viitor legat de această echipă tehnico – administrativă. Una e să pierzi un meci şi alta e să fi umilit. Dincolo de dezastrul sportiv, care în cazul primei reprezentative mai poate fi ocolit cu o doză zdravănă de noroc, din punct de vedere moral falimentul este unul total. Cu astfel de strategii, care duc la astfel de prestaţii, nu este de mirare că sponsorii ocolesc fotbalul în general şi echipele naţionale în special  şi că oamenii sunt tot mai puţin interesaţi de ceea ce ar trebui să fie cea mai iubită echipă de fotbal de la noi. Faptul că o emisiune în care se caută aşa zise talente a avut o audienţă de trei ori mai mare la nivel naţional decât meciul Ungaria – România spune foarte mult despre situaţia în care s-a ajuns.

ExempluL

Ştirea zilei de astăzi pare a fi că V. Ciutacu pleacă de la A3 la RTV.  Pentru tinerii jurnalişti acesta este un exemplu demn de urmat. În mod cert omul pleacă de la nişte mii de euro, la alte mii, dar mai multe. Ce îl recomandă?  Evident nu scrie grozav, asta ca să fiu amabil. Nici nu vorbeşte strălucit, fiind captivul unui limbaj limitat de o cultură precară, dar compensează cu o furie care se declanşează instantaneu, la umbra căreia îşi poate permite să pună pe oricine la zid fără să mai fie nevoie să recurgă la argumente. În clasicul stil al băieţilor unşi cu toate alifiile nu ratează o ocazie să spună că ştie multe, dar că deocamdată nu spune tot ce ştie, limitându-se la nişte apropouri. Este foarte adaptabil, enciclopedic în materie de lucruri pe care nu le cunoaşte, dar cu toate acestea nu are nicio problemă în a se bate pe burtă cu oricine fie că e Tudor Gheorghe, Grigore Leşe, Adrian Năstase, Mircea Badea, Adrian Copilul Minune, Ion Iliescu, Florin Piersic, un şuţ proaspăt eliberat sau un călugăr pornit pe calea sfinţeniei.

Puzzle tricolor

Idilă

Îmi plac femeile! Femeile ca specie, departe de mine alte gânduri. Se pare că și ele mă plac. Chiar azi am avut parte de o reconfirmare a acestui lucru. Nu e puțin lucru să mergi pe stradă, mai precis printr-o piață, sub soarele blând de martie, și să te trezești abordat direct și fără ocolișuri. Uneori arăt bine, azi nu știu cum arătam, dar se pare că eram irezistibil. ”Mîncați-aș …. ta de om bărbat, care nu dai tu o bere.Acum!”. O frază plină de promisiuni rostită de o doamnă. Dacă vreau să intru în amănunte descriptive aș zice că mi-a vorbit un fel de smochină pe două picioare, fără pic de dinte în gură, trecută de 50 ani, cu un păr despre care aș putea spune doar că am văzut mături de stradă mai îngrijite. Dar de ce să stric romantismul momentului și să intru în descrieri (nu luați în considerare fraza de mai sus).

Afaceri

Doi domni, ieşiţi cu bine din iarnă, purtau o discuţie serioasă despre afaceri.

-Florine, ce afaceri mai facem şi noi, că uite a venit căldura?

-Habar nu am, nu mai merge nimic în țara asta, de o lună nu am mai reuşit să păcălesc niciun fraier!(martie 2013, undeva între Piața Matache și Piața Victoriei)

Cultul muncii

.

Românul este crescut în cultul muncii cinstite.Istoria ultimilor 70 de ani, comunism + capitalism după ureche, a demonstrat că numai cine nu munceşte nu este bogat. Imaginea este surprinsă duminica pe la prânz, când românul evlavios iese de la Liturghie. Tipic pentru noi, instituţia în faţa căreia se face coadă pentru a i se dona şi ultimul ban nu reuşeşte să devină profitabilă.

Cu teama despre teatru

De câteva săptămâni Antena 1 ne ameninţă zilnic că „Teatrul TV se întoarce” în casele noastre. Probabil se întoarce în casele celor care se uită constant la Capatos, Gherghe, Măruţă…, pentru că la ceilalţi nu este cazul. TVR 1, TVR Cultural – pe când trăia – şi acum TVR 2 (lunea în jurul orei 20.00) au difuzat săptămânal în ultimii ani, piese de teatru, mai vechi sau mai noi, mai bune sau mai proaste, cu actori mai mult sau mai puţin cunoscuţi.

Faptul că teatru tv „se întoarce” la Antena 1, şi că motorul întregii acţiuni este Mihai Bendeac îmi dă frisoane şi uşoare stări de insomnie. Având în vedere antecedentele actorului, odioasa emisiune de umor „In puii mei”, dar şi stilul de lucru al trustului, tare îmi e frică de faptul că după această întoarcere nici teatrul nu va mai fi ceea ce a fost. Sper să mă înşel.

Pe acelaşi palier şi la acelaşi grup media, din când în când, la emisiunea „Sinteza Zilei”, moderată de Mihai Gâdea, sunt invitaţi actori. Felul cum sunt selectaţi, după anumite simpatii politice, şi modul cum celebrii actori simt nevoia să înţepe într-o anumită direcţie, din convingere sau doar pentru a oferi o satisfacţie gazdei,  îmi lasă un gust amar. Un lucru este cert, să stai în proximitatea unor anumiţi oameni te mai poate spăla de păcate, dar nu înlătură etichetele pe care ţi le-ai aplicat cu o graţie demnă de o cauză mai bună.