Mă bălăcesc în spuma leneșă a caniculei și visez la clipele când măturam mările de tot praful așezat pe creasta valurilor.
Dați-mi o mătură – cu coada din salcâmul lui Moromete și perii din sorg roșu, cules din carțile de Nobel ale lui Mo Yan- și vă curăț lumea!
O mătură, dau sărăcia mea pentru o mătură!
Final de decembrie, cu 27 de ani în urmă, la radio, după ani, grei, se difuzează un colind cântat de corul Madrigal. Doi bărbați, tata și fratele lui, oameni destul de greu de impresionat – pentru că viața avusese grijă să-i călească suficient – plângeau discret, privind spre focul din sobă. E una din imaginile adolescenței mele, care încă mă urmărește cu intensitate incredibilă, mai ales că nici Dede și nici Peniță nu mai ascultă de ceva timp colinde pe acest pământ, iar eu mă simt obligat să o fac şi pentru ei. Atunci am înțeles că dincolo de bani, averi, funcții, titluri, eșecuri și succese există ceva mult mai puternic, care ține exclusiv de suflet.
Au apărut deja primii colindători, grăbiți, nu foarte talentați la cântat, dacă binevoiesc să o facă și nu se mulțumesc doar să agite niște clopoței, fără să priceapă semnificațiile gestului, dar cu toate acestea ușa mea este deschisă la orice oră. Am pentru ei un covrig, un măr, câțiva lei și, dacă e cazul, un pahar de vin. Mai am trei lacrimi, dar pe acestea le țin pentru mine.
PS
În imagine nu apare Ceașcă (unchiul Tudor), al treilea frate – deja plecat în acel moment, omul care, an de an cu o răbdare infinită, îmi împletea, neapărat în patru, bicele pentru plugușor.
Anul 2099, toamna târziu, la o şcoală din Bucureşti (în continuare capitala României, cele mai apropiate capitale ale unor state vecine sunt Viena şi Moscova) mai mulţi adolescenți discută, la ora de istorie, despre eroii neamului din ultimele două secole. Nu sunt uitate faptele de vitejie din primele două războaie mondiale ale secolului XX, dar accentul se pune pe curajul „celor care au câștigat războiul fără să tragă un foc de armă”.
Să mori pentru țară a fost actul de eroism suprem al secolului XX, să trăiești în țara în care te-ai născut a fost provocarea secolului XXI. „Străbunicii tatălui meu sunt printre marii eroi ai acestei țări, în primii ani ai noului mileniu, au făcut parte din minoritatea care a decis să rămână în țară, asumându-și dramatic toate lipsurile posibile, pentru ca România să nu devină un teritoriu părăsit, așa cum s-a întâmplat cu țările din jur, care au și dispărut în ultimii 50 de ani. Străbunica, bunicul, tata au fost educați în acest spirit, au rămas pe loc și acum încă avem o țară!”.
PS
Acum caut o fotografie, cu mine, sugestivă pe care să o las pentru manualul de istorie din 2099.
Am fost la Webstock și a fost bine în condițiile în care am reușit să mă concentrez la ceea ce se vorbea în zonă în proporție de peste 70%. Nu vreau să vă mint, au fost și momente în care nu am fost foarte interesat de un subiect, dar din fericire au fost destul de puține.
Mi-au plăcut Sorin Onișor, Alexandru Tomescu, Chinezu, Manafu, Robert Katai și atmosfera prietenoasă, am zâmbit la câteva dintre glumele lui Godină, fără să-i uit meseria, și am ridicat ambele sprâncene, a mare mirare la povestea de viață a lui Howard Dell.
Din păcate cele trei micro-conferințe din partea a doua a zilei s-au desfășurat în paralel și am fost obligat să aleg una și să regret că le-am ratat pe celelalte două. M-am lămurit parțial în legătură cu Instagramul, m-am nelămurit în totalitate în ceea ce privește Snapchat-ul și am rămas la fel de indiferent în legătură cu Linkedin, chiar dacă după conferință am accesat contul, am verificat cum stă treaba cu „puls-ul” și mi-am schimbat parola. Dacă va exista o ediție cu numărul 10 voi spune prezent!
Evenimentul a fost organizat de Evensys (http://www.evensys.ro/) și Vodafone (http://www.vodafone.ro/) în colaborare cu Bitdefender (https://www.bitdefender.ro/), HP (http://www.hp.ro), Coca-Cola (http://www.coca-cola.ro/), McDonald’s (http://mcdonalds.ro/), Raiffeisen Bank (https://www.raiffeisen.ro), LG (http://www.lg.com/ro/), Staropramen (http://staropramen.com/ro) și Siviero Maria (http://www.sivieromaria.ro/).
PS
……
Primăvară, domnișoară
Nu mă crede, sunt nebun!
Avem tot ce vrei prin țară:
Funii bune și săpun!
N-am uitat să facem nodul
Ștreangului de spânzurat
Nu găsim creanga sau ciotul
Că pădurea … s-a tăiat!
Și dacă tot încerci să treci
Pe unde-ai fost când ai mai fost
Rămâi așa, cu ochii reci
Și nemiloși, că n-are rost
Să-ncerci să poți să ne-nfiori
Din nou cu flori strânse-n cununi
Că noi suntem încrezători
În vorbe goale și-n minciuni!
Versuri: Tudor Gheorghe
de Constanţa Buzea
Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă şi eu.
Cum ninge alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.
Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greşeală-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrădiţi
Acolo unde cred că eşti
Printre barbari meteoriţi.
În fiecare an aştept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă priveşti, dacă asculţi
Dacă mai înţelegi ceva.
(Marin Sorescu)
Car nămol cu o căldare
La femeile care fac nudism.
În tinereţe aveam o părere mai bună
Despre femei;
Dar trebuie să facă cineva
Şi treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Mă numesc „cel care aduce nămol”
Şi-şi văd înainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag în seamă,
Le numesc „femeile care se înămolesc”
Şi mă gândesc la ale mele.
Uneori mă apucă din senin
O pofta grozavă de înjurat.
Dumnezeii tăi de viaţă
De tinereţe
De bătrâneţe
De fericire
De iubire
De căsătorie
De ideal.
Toţi acesti dumnezei
Se prefac în nămol de bună calitate.
În orice caz femeile îl găsesc foarte bun
Şi se ung cu el.
.
.
.
(Adrian Păunescu)
Poemul acesta îl scriu într-o noapte,
Puţin după ziua de treizeci de ani
E-un scrâşnet, un plânset, un geamăt de şoapte,
Căci e pentru voi, fii curaţi de ţărani!
Când ţara îndreaptă şi legi şi-a sa cale
Când sus în idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit şi la capăt de dus,
Dorinţi izvorând din nevoi sociale.
Şi una e-aceea că încă la ţară,
Nu-i şcoala făcută cum e la oraş
Că fiul ţăranului, totuşi nu poate,
Intră-n facultăţi cu acelaşi curaj.
Eu ştiu câte lucruri în ţara sunt gata
Şi câte vor fi, dacă suntem cuminţi.
Dar una e dacă director e tata,
Şi alta e, dacă-i ţăran de la Vinţ…
Eu iată, priviţi, sunt un fel de director
N-aveţi nicio grijă că vă voi minţi
Am şi eu copii ce pot fi de bani gata
Cu toate-i îndop, pentru că-mi sunt copii.
Dar ţara sta-n alţii întâi, şi pe urmă
În fiii aceştia de directoraşi
Nu, satele noastre nu sunt tristă turmă
Ce lână şi brânză trimite-n oraş!
Producţia lor cea mai sfântă sunt fiii!
Lor li se cuvine răsplata de preţ.
Ţăranii dau aur, când dau României
Curăţii lor fii, rod al unicei vieţi!
Presa autohtonă a intrat în febra WikiLeaks. Ziare, site-uri, bloguri şi televiziuni prezintă şi comentează documente atât de explozive încât unele nici măcar nu fac fâs. Informaţii cu adevărat valoroase sunt îngropate sub un munte de aşa zise „cablograme secrete” care conţin rezumate ale articolelor din presă sau zvonuri împachetate frumos de personaje dornice să dea raportul în faţa reprezentanţilor celui mai luminos licurici din galaxie. Când vor apărea şi marile dezvăluiri, lumea probabil că va avea deja alergie în fază avansată la WikiLeaks şi nimeni nu va mai fi dispus să asculte sau să citească. Schema a mai fost folosită şi din câte se pare funcţionează perfect în favoarea celor puţini şi în defavoarea celor mulţi.
De fapt mare problemă a acestor documente nu o reprezintă conţinutul ci numele celor care au contribuit la redactarea lor. Aflăm că diverse personaje din lumea politică, din guvern ori din mass-media s-au prezentat regulat să fie trase de limbă de reprezentanţii unei ambasade care acum se mulţumeşte să ne anunţe că nu se poate pronunţa asupra autenticităţii documentelor. Nu se ştie exact ce doreau să obţină cei care s-au îngrămădit să se spovedească la urmaşii Unchiului Sam….
LUMEA LUI DEDE'S 