La noi când vine toamna

Trecând peste veşnic trista zi de 15 septembrie, mereu am privit toamna cu un plus de simpatie.

Culesul porumbului cu mâncatul în mijlocul câmpului, adunatul viei şi sorbitul din mustul aflat în plină maturizare, gogoşarii aruncaţi în băi fierbinţi de oţet, mirosul de frunze arse, vânătoarea de nuci (asta chiar nu era o treabă simplă cănd pomul se afla pe proprietatea altcuiva) erau reperele toamnelor mele. Mai târziu, găsirea unei camere în Regie a devenit sportul favorit.

Toate acestea le-am visat noaptea trecută, într-o adevărată cavalcadă încheiată cu o beţie alături de doi foşti colegi de liceu şi ulterior de cămin studenţesc, unul eşuat în Texas (SUA) iar celălalt auto-exilat în Croitori (Dâmboviţa).

Beţiile din vis au avantajul că nu se lasă cu dureri de cap.