Codin

În primii ani ai copilăriei existau  două personaje pe care le vedeam la TV şi care îmi provocau spaime greu de descris: Sindbad Marinarul şi Codin. Cu desenul animat m-am împăcat destul de repede. În schimb personajul din filmul cu acelaşi nume a continuat să ma bântuie, mai ales că pelicula era destul de des difuzată în acea perioadă. Privirea lui Alexandru Virgil Platon reuşea să mă urmărească zile bune, iar sentimentul s-a accentuat după ce l-am văzut pe acelaşi actor în rolul căpeteniei de trib venit din stepele Asiei în Columna.

În urmă cu două zile am simţit un scurt circuit  în autobuzul 368 când din spate am auzit o vocea gutural cavernoasă, care îmi suna mai mult decât cunoscut şi venea din străfundurile copilăriei. Minute bune m-am uitat la omul care nu-şi trăda deloc vârsta şi într-un final l-am întrebat, simplu, dacă el este cel care l-a jucat pe Codin. I-am provocat un râs care zguduit geamurile autobuzului. Într-un final s-a mulţumit să-mi ofere o întrebare în loc de răspuns: ” Dar dumneata câţi ani ai?”. Chiar aşa, câţi ani puteam să am în faţa lui Codin.

PS

Din când în când mă mai joc şi aleg la întâmplare o carte din bibliotecă. Astăzi mâna s-a dus direct la volumul Chira Chiralina, scris de Panait Istrati. Puţin mai târziu am deschis radioul şi la Radio România Cultural tocmai începea „Panait Istrati: Omul -Ecou”. E clar că sunt nişte semne, dar habar nu am să le interpretez.