Părerile lor

Să te decuplezi total de la preocupările, modul de a gândi şi acţiona,  al celor care trăiesc alături de tine într-un oraş sau sat reprezintă un pericol major. Fără să ai habar  de pulsul societăţii rişti să îţi pierzi busola. Asta e o introducere care justifică atenţia nefirească pe care o manifest atunci când doi necunoscuţi discută în preajma mea.

Dar cum poţi să ignori o discuţie dintre doi ţigani, de vârstă medie, care îşi duc viaţa pe strada Ştefan Furtună. „Dacă aveam un milion, îi dădeam lu ăla  şi ne ducea cu maşina, nu tremuram atâta de frig şi  nu ne rupeam mâinile cu astea. Veneam acasă  la mare valoare cu toată marfa mea şi lemnele de foc”. Normal, am simţit nevoia să analizez marfa (un cojoc cu o gaură enormă în partea din spate, probabil ultimul proprietar fusese executat cu un tun, plus o pereche de pantofi care păreau să fi văzut multe la viaţa lor, inclusiv un drum până în inima Siberiei)  şi lemnele (două tocuri de geam făcute ţăndări, îndesate într-un sac de rafie).

Asta pe parte economică!

„Dacă fata mea avea avocat, să moară copiii mei, mai mult de 5-6 ani nu avea cum să ia. Păi nu e corect, dacă nu ai bani nu ai valoare. Năstase a furat miliarde şi face pedeapsă mai mică de un an şi un amârât care fură o pâine sau face o crimă, de foame, ia peste 3”.

Asta în domeniul justiţiei!

Simţind că că urma să fie abordat domeniul cultural m-am îndepărtat cu pas vioi.